- ajutor
- AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s.m. şi f., s.n. 1. s.m. şi f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o şi subordonându-i-se). 2. s.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă acordată cuiva; ajutorinţă. ♢ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaţilor în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Strigăt al celor care se află în primejdie. – lat. ajutor, -is, adjutorium.Trimis de ana_zecheru, 08.12.2008. Sursa: DEX '98AJUTÓR s., interj. 1. s. asistenţă, ocrotire, protecţie, sprijin, (livr.) recurs, (înv. şi pop.) ajutorinţă, (înv. şi reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (I-a mulţumit pentru ajutorul lui.) 2. s. concurs, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (Vă ofer ajutorul meu.) 3. s. concurs, contribuţie, sprijin. (ajutorul lui a fost hotărâtor.) 4. s. ocrotire, patronaj, protecţie, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ajutorul unei societăţi.) 5. s. v. milă. 6. s. reazem, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ajutorul bătrâneţelor lui.) 7. s. v. asistent. 8. s. auxiliar, sprijin. (Documentarea i-a fost un ajutor preţios.) 9. interj. săriţi! (ajutor!, mă omoară!)Trimis de siveco, 04.12.2008. Sursa: Sinonimeajutór (persoană) s. m., pl. ajutóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficajutór (sprijin, asistenţă) s. n., pl. ajutoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAJUTÓR1 ajutori m. Persoană care ajută pe cineva într-o situaţie dificilă. /<lat. adjutorium, adjutor, ajutorisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAJUT//ÓR2 ajutoroáre n. Susţinere materială sau morală; sprijin; reazem. A da ajutor. ♢ A da o mână de ajutor a ajuta pe cineva. /<lat. adjutorium, adjutor, ajutorisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXajutór (ajutoáre), s.n. – 1. Sprijin. – 2. Persoană care ajută, auxiliar. – 3. Locţiitor, adjunct. Mr. ağutor, megl. jutor. lat. adiūtōrium (Cipariu, gram., 62; Puşcariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); cf. prov. ajutori. – Der. ajutora, vb., pe care DAR îl consideră a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre, şi Candrea al lui *adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece vb. se explică prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, vb. (a ajuta); ajutorie, s.f. (ajutor, asistenţă); ajutorinţă, s.f. (ajutor; contribuţie impusă în Mold., în sec. XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adj. (milostiv); neajutorat, adj. (lipsit de ajutor).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERajutor, ajutoare s.n. (pub.) donaţie în haine, alimente, medicamente venită din străinătate, în special după Revoluţia din decembrie 1989 (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)Trimis de blaurb, 17.07.2007. Sursa: Neoficial
Dicționar Român. 2013.