sceptru

sceptru
SCÉPTRU, sceptre, s.n. Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorităţii. ♦ fig. Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran; domnie, conducere. – Din fr. sceptre, lat. sceptrum.
Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa: DEX '98

SCÉPTRU s. (înv. şi reg.) toiag, (înv.) schiptru. (sceptru domnitorului.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SCÉPTRU s. v. domnie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scéptru s. n., art. scéptrul; pl. scéptre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SCÉPTR//U sceptrue n. 1) Baston încrustat cu metal şi cu pietre scumpe, purtat de un suveran ca simbol al puterii supreme. 2) fig. Autoritate suverană; putere supremă. /<lat. sceptrum, fr. sceptre, it. scettro
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SCÉPTRU s.n. Un fel de baston împodobit, care se poartă ca semn al autorităţii. ♦ (fig.) Demnitate, putere, mărime, domnie. [pl. -re, -ruri (s.m.) -ri. / cf. fr. sceptre, lat. sceptrum, gr. skeptron – baston].
Trimis de LauraGellner, 07.04.2007. Sursa: DN

SCÉPTRU s. n. baston împodobit, purtat de suverani, ca însemn al puterii lor. ♢ (fig.) demnitate, putere, mărire; domnie. (< fr. sceptre, lat. sceptrum)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

scéptru (-re), s.n. – Baston, simbol al autorităţii. – var. înv. schiptru. Mr. schiptru. lat. sceptrum (sec. XIX), şi var. din mgr. σϰήπτρον (Murnu 50), cf. sl. skiptrŭ (Vasmer, gr., 133). sec. XVII.
Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • scéptru — s. n., art. scéptrul; pl. scéptre …   Romanian orthography

  • caduceu — CADUCÉU, caducee, s.n. Sceptrul lui Hermes, reprezentat printr un baston cu două aripioare în vârf, înconjurat de doi şerpi, care, în antichitatea greco romană, simboliza pacea şi comerţul. – Din lat. caduceum, fr. caducée. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • marotă — MARÓTĂ, marote, s.f. Preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă; p.ext. obiect al unei astfel de preocupări. – Din fr. marotte. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  marótă s. f., pl. maróte Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • schiptru — SCHÍPTRU, schiptre, s.n. (înv.) Sceptru. – Din sl. skiptru. Trimis de cata, 22.07.2004. Sursa: DEX 98  SCHÍPTRU s. v. sceptru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  schíptru s. n., art. sch …   Dicționar Român

  • toiag — TOIÁG, toiege, s.n. 1. Băţ lung şi drept de care se sprijină cineva la mers sau de care se serveşte pentru a se apăra. ♦ fig. Sprijin, ajutor, reazem. ♦ Lovitură dată cu toiagul (1). 2. Un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al… …   Dicționar Român

  • scettro — scèt·tro s.m. CO 1a. bastone di materiale prezioso che costituisce il simbolo dell autorità regia o imperiale Sinonimi: bacchetta, bastone. 1b. fig., il potere monarchico, l autorità e l insieme delle prerogative di un monarca Sinonimi: corona. 2 …   Dizionario italiano

  • domnesc — DOMNÉSC, EÁSCĂ, domneşti, adj. 1. Care aparţine domnului (3), privitor la domn; care emană de la domn; care aparţine curţii domnului. ♦ Bogat, îmbelşugat; elegant. 2. (În sintagmele) Mere domneşti = varietate de mere mari, de culoare gălbuie… …   Dicționar Român

  • domnie — DOMNÍE, domnii, s.f. 1. Autoritatea politică şi juridică a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cât un domn (3) se află la conducerea ţării. ♦ Regiune sau populaţie stăpânită de un domn (3). 2. Dominaţie, stăpânire, putere. 3. (înv.;… …   Dicționar Român

  • topuz — TOPÚZ, topuzuri, s.n. Buzdugan cu capul îmbrăcat în argint şi bătut cu nestemate, care, împreună cu sabia, tuiul şi calul împărătesc, constituia simbolul învestiturii domneşti conferite de sultan. ♢ loc. adv. (pop.) Cu topuzul = cu sila, cu… …   Dicționar Român

  • ţepter — ţépter, ţéptere, s.n. (reg.) sceptru. Trimis de blaurb, 22.03.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”