caduceu

CADUCÉU, caducee, s.n. Sceptrul lui Hermes, reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf, înconjurat de doi şerpi, care, în antichitatea greco-romană, simboliza pacea şi comerţul. – Din lat. caduceum, fr. caducée.

Trimis de valeriu, 01.02.2003. Sursa: DEX '98



caducéu s. n., art. caducéul; pl. caducée

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CADUCÉ//U caduceue n. Sceptru al zeului grec Hermes, constând dintr-un baston cu două aripioare în vârf şi înconjurat de doi şerpi. [Sil. -du-ceu] /<lat. caduceum, fr. caducée

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CADUCÉU s.n. Sceptru în formă de baston încolăcit de doi şerpi, semn distinctiv al lui Hermes (Mercur), zeul comerţului. [pl. -uri. / < lat. caduceum, cf. fr. caducée].

Trimis de LauraGellner, 13.03.2006. Sursa: DN



CADUCÉU s. n. sceptru încolăcit de doi şerpi, semn distinctiv al zeului Hermes (Mercur), simbolizând pacea şi comerţul. (< lat. caduceus, fr. caducée)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN