- caduc
- CADÚC, -Ă, caduci, -ce, adj. Lipsit de trăinicie; şubred, pieritor. ♦ (Despre frunze, flori etc.) Care cade înainte de vreme; care cade în fiecare an. ♦ (Despre acte cu valoare juridică) Care nu (mai) are putere legală. – Din fr. caduc, lat. caducus.Trimis de laurap, 17.11.2002. Sursa: DEX '98Caduc ≠ persistent, perenTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCADÚC adj. v. demodat, depăşit, desuet, învechit, netrainic, perimat, şubred, vechi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecadúc adj. m., pl. cadúci; f. sg. cadúcă, pl. cadúceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCADÚ//C caduccă (caducci, caducce) 1) (despre frunze) Care cade de timpuriu. 2) fig. Care nu este veşnic; sortit pieirii. 3) (despre acte juridice) Care a căzut în desuetudine; fără putere legală. /< fr. caduc, lat. caducusTrimis de siveco, 23.01.2005. Sursa: NODEXCADÚC, -Ă adj. Trecător; netrainic, şubred. ♦ (bot.; despre un organ) Care cade spontan înainte de vreme sau anual. ♦ (Despre legate, donaţii etc.) Care nu (mai) are putere legală. [< fr. caduc, cf. lat. caducus].Trimis de LauraGellner, 13.03.2006. Sursa: DNCADÚC, -Ă adj. 1. lipsit de trăinicie, şubred; (p. ext.) învechit, depăşit, perimat. 2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme; (despre formaţiuni cornoase la animale) care cade periodic. 3. (despre legate, donaţii) care nu mai are putere legală. (< fr. caduc, lat. caducus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.