topuz

TOPÚZ, topuzuri, s.n. Buzdugan cu capul îmbrăcat în argint şi bătut cu nestemate, care, împreună cu sabia, tuiul şi calul împărătesc, constituia simbolul învestiturii domneşti conferite de sultan. ♢ loc. adv. (pop.) Cu topuzul = cu sila, cu forţa; cu brutalitate. ♦ Măciucă scurtă conferită de domn marilor demnitari; p. gener. buzdugan. [pl. şi: topuze] – Din tc. topuz.

Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98



TOPÚZ s. v. buzdugan.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



topúz s. n., pl. topuzúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TOPÚZ topuzuri n. ist. Buzdugan cu măciulia îmbrăcată în argint şi împodobit cu pietre scumpe, înmânat de sultan unui domnitor la înscăunare. ♢ Cu topuzul cu forţa; făcând uz de forţă. /<turc. topuz

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



topúz, topúzuri, s.n. (înv.) 1. buzdugan. 2. (fig.) sceptru. 3. bătaie la tălpi. 4. piatra mare din jocul copiilor.

Trimis de blaurb, 13.03.2007. Sursa: DAR



topúz (-ze), s.n. – 1. Măciucă, buzdugan. – 2. Buzdugan bătut cu pietre nestemate, însemn al domnitorilor din Munt. şi Mold. – 3. Lovitură la tălpi cu topuzul (1). – 4. Piatra cea mai mare dintre cele cinci cu care se joacă un joc de copii. – Mr. topuze. tc. topuz (Roesler 577; Şeineanu, II, 364; Lokotsch 2090; Ronzevalle 117), cf. ngr. τοπούζι, alb., bg., sb. topuz.

Trimis de blaurb, 25.03.2009. Sursa: DER