prezumţios — PREZUMŢIÓS, OÁSĂ, prezumţioşi, oase, adj. (livr.) Care are o încredere exagerată în calităţile, în forţele proprii (şi dispreţuieşte ajutorul şi experienţa altora); încrezut, înfumurat. [pr.: ţi os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus… … Dicționar Român
doctoral — DOCTORÁL, Ă, doctorali, e, adj. (Despre manifestările omului) Grav, solemn; pedant, afectat; încrezut, îngâmfat. – Din fr. doctoral. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 doctorál adj. m., pl. doctoráli; f. sg. doctorálă … Dicționar Român
fudul — FUDÚL, Ă, fuduli, e, adj. Îngâmfat, mândru, încrezut, arogant. ♢ expr. (Glumeţ) Fudul de o ureche = surd. – Din tc. fodul. Trimis de zaraza joe, 01.01.2009. Sursa: DEX 98 Fudul ≠ modest Trimis de siveco, 10.01.2009. Sursa: Antonime FUDÚL adj … Dicționar Român
fum — fumuri, s.n. I.1. Suspensie de particule solide într un mediu gazos, produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial şi intenţionat, cu ajutorul unor substanţe chimice). ♦ Fig, Înceţoşare, tulbureală, ameţeală… … Dicționar Român
pretenţios — PRETENŢIÓS, OÁSĂ, pretenţioşi, oase, adj. 1. Care are pretenţii multe sau mari, care aşteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede… … Dicționar Român
suficient — SUFICIÉNT, Ă, suficienţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ între insuficient şi bine , cu care se notează uneori probele la… … Dicționar Român
crede — CRÉDE, cred, vb. III. 1. tranz. A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. ♢ expr. Cred şi eu! = se înţelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o ameninţare sau o… … Dicționar Român
falnic — FÁLNIC, Ă, falnici, ce, adj. Care impune prin proporţii, grandoare; măreţ, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumuseţe, ţinută; semeţ, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. nic. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Falnic ≠ … Dicționar Român
fante — FÁNTE, fanţi, s.m. 1. (fam. şi peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante. Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX 98 FÁNTE s. 1. v. fílfizon. 2. v. valet … Dicționar Român
importanţă — IMPORTÁNŢĂ s.f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; însemnătate; semnificaţie. ♢ loc. adv. Cu importanţă = cu convingerea (nejustificată) că spune sau face ceva important; cu înfumurare. ♢ expr. A şi da importanţă = a se… … Dicționar Român
