- fante
- FÁNTE, fanţi, s.m. 1. (fam. şi peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante.Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX '98FÁNTE s. 1. v. fílfizon. 2. v. valet.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefánte s. m., pl. fanţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFÁN//TE fanteţi m. 1) livr. Bărbat care se bucură de succes la femei. 2) Carte de joc pe care este înfăţişată figura unui cavaler; valet. /<it. fanteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFÁNTE s.m. 1. (fam.) Om uşuratic, încrezut; tânăr exagerat de elegant; filfizon. 2. Valet (la cărţile de joc). [< it. fante].Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DNFÁNTE2 subst. 1. s.n. Dialect principal al limbii akan (1) (alături de twi (1)). 2. s.m. Membru al populaţiei vorbitoare a dialectului fante2 (1) din Ghana. (cf. engl. fante, fanti) [AHDEL]Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: Neoficialfánte (fánţi), s.m. – 1. Valet la jocul de cărţi. – 2. Curtezan, crai. – Mr. fande. it. fante (în mr., prin intermediul ngr. φάντης). sec. XIX.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERFÁNTE s. m. 1. (fam.; peior.) om uşuratic, încrezut; tânăr exagerat de elegant; filfizon. 2. valet (la cărţile de joc). (< it. fante)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.