- falnic
- FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporţii, grandoare; măreţ, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumuseţe, ţinută; semeţ, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Falnic ≠ nearătosTrimis de siveco, 06.09.2007. Sursa: AntonimeFÁLNIC adj. 1. grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestuos, măreţ, semeţ, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mândru, (înv. şi reg.) fălos, (fig.) trufaş. (Vârfurile falnic ale munţilor.) 2. v. frumos. 3. glorios, strălucit, (înv.) fălos. (Un falnic viitor.)Trimis de siveco, 12.03.2009. Sursa: SinonimeFÁLNIC adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos.Trimis de siveco, 27.11.2008. Sursa: Sinonimefálnic adj. m., pl. fálnici; f. sg. fálnică, g.-d. art. fálnicei, pl. fálniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFÁLNI//C falniccă (falnicci, falnicce) 1) Care manifestă fală; plin de sine; încrezut; mândru; fudul; măreţ; îngâmfat; înfumurat; semeţ. 2) Care are o ţinută impresionantă; cu aspect senzaţional. 3) (despre persoane) Care denotă demnitate şi mândrie; plin de demnitate şi mândrie; trufaş; semeţ. /fală + suf. falnicnicTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.