mândru

mândru
MẤNDRU, -Ă, mândri, -e, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. "de"). Mulţumit, satisfăcut, încântat; care are un sentiment de demnitate, de încredere în calităţile proprii; demn. 2. Care are încredere exagerată în calităţile proprii; orgolios, îngâmfat, trufaş. 3. (pop.) Frumos, falnic, măreţ. II. s.m. şi f. (pop.) Persoană pentru care cineva de sex opus simte o afecţiune deosebită; drag, iubit. – Din sl. mondrŭ "înţelept".
Trimis de LauraGellner, 21.04.2009. Sursa: DEX '98

Mândru ≠ modest, simplu, servil, slugarnic, umil, umilit, pocit, urât
Trimis de siveco, 04.10.2007. Sursa: Antonime

MÂNDRU adj. 1. v. demn. 2. semeţ, ţanţoş, (pop.) dârz, fălos. (Un mers mândru.) 3. v. îngâmfat. 4. v. trufaş.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MÂNDRU adj. v. arătos, bun, capabil, chipeş, competent, destoinic, dotat, experimentat, falnic, frumos, grandios, impozant, impresionant, impunător, încercat, înţelept, înzestrat, maiestuos, măreţ, minunat, pregătit, priceput, semeţ, splendid, strălucitor, valoros, versat, vrednic.
Trimis de siveco, 06.03.2008. Sursa: Sinonime

mândra-nópţii (bot.) s. f.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

mândru adj. m., s. m., art. mândrul, pl. mândri, art. mândrii; f. sg. mândră, g.-d. art. mândrei, pl. mândre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MÂNDR//U1 mândruă (mândrui, mândrue) 1) Care are sentimentul demnităţii şi onoarei; demn. 2) Care are o părere exagerată despre calităţile sale; plin de sine; încrezut; îngâmfat; înfumurat; fudul; falnic; semeţ; măreţ. 3) Care este cuprins de un sentiment de satisfacţie (ca urmare a unui succes, a unei reuşite sau a unei victorii). 4) Care inspiră admiraţie; plin de semeţie. /<sl. mondru
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MÂNDR//U2 mândruă (mândrui, mândrue) m. şi f. Persoană care se află în relaţii de dragoste cu altă persoană de sex opus; iubit. /<sl. mondru
Trimis de siveco, 26.02.2008. Sursa: NODEX

mîndru (mấndră), adj. – 1. (înv.) Înţelept, prudent. – 2. Falnic, orgolios. – 3. Frumos, drăguţ. – Megl. mǫndru. sl. mądrŭ "înţelept" (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 197; Byhan 320; Şeineanu, Semasiol., 206; Conev 58), cf. ceh. moudriti se "a se înfumura". – Der. mîndră, s.f. (iubită, prietenă); mîndrenie, s.f. (Trans., frumuseţe); mîndreţă (var. mîndreaţă), s.f. (frumuseţe, splendoare; orgoliu, mîndrie); mîndri, vb. refl. (a se crede, a fi orgolios; a se făli); mîndrie, s.f. (înv., înţelepciune; orgoliu); înmîndri, vb. (a iniţia, a deschide ochii), înv., din sl. umądriti se; poşmîndri, vb. ( Banat, a socoti), a cărui der. nu este clară; preamîndru, adj. (înţelept), din sl. prĕmądrŭ; preamîndrie, s.f. (înţelepciune), sec. XVI, înv.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • Jorge Mandru — Jorge Mandrú (né le 5 mai 1986) est un skieur alpin du Chili. Il participe aux Jeux olympiques d hiver de 2010 à Vancouver où il est porte drapeau de l équipe chilienne pour la cérémonie d ouverture. Portail des sports d’hiver …   Wikipédia en Français

  • mandrumas — mandrùmas sm. (2) 1. išdidumas: Iš to mandrùmo nebežino nei kaip eit, nei kaip kalbėt Ds. Jo tik vienas mandrumas (labai mandras) rš. Velug tavo mandrumėlio rasi mano būsi JV290. Jau tikrai sirgsiu, jau tikrai mirsiu iš savo mandrumėlio JD605.… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • mandrus — mandrùs, ì adj. (4) žr. mandras: 1. [K] Jis toks mandrus – su juo nesusikalbėsi Mlt. Jis dedasi didžiai mandrus, tarsi jam visas svietas priklauso Klp. Ok, mergytė, ok, jaunoji, nebūk labai mandri JV290. Par puikus žentelis, mandrus žirgelis… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • mandruoti — ×mandruoti, uoja, ãvo BzF139 žr. 2 mandravoti 1 …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • mândri — MÂNDRÍ, mândresc, vb. IV. refl. 1. A fi mândru (I 1), a se lăuda, a se făli (cu ceva sau cu cineva). 2. (înv. şi pop.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din mândru. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÂNDRÍ vb. 1. a se făli, a se… …   Dicționar Român

  • semeţ — SEMÉŢ, EÁŢĂ, semeţi, e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreţ; trufaş, sfidător, obraznic. ♢ (Adverbial) Priveşte semeţ. 2. Îndrăzneţ, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [var.: (reg.) suméţ, eáţă adj.] – cf. sl. s ŭ m ĕ t i …   Dicționar Român

  • ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… …   Dicționar Român

  • dârz — DÂRZ, Ă, dârji, ze, adj. (Despre fiinţe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneţ, curajos, cutezător. ♢ Aprig, înverşunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpăţânat. 3. Mândru, semeţ, ţanţoş. [pl. şi: (m.) dârzi, (f.)… …   Dicționar Român

  • falnic — FÁLNIC, Ă, falnici, ce, adj. Care impune prin proporţii, grandoare; măreţ, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumuseţe, ţinută; semeţ, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. nic. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Falnic ≠ …   Dicționar Român

  • Chile at the 2010 Winter Olympics — Chile at the Olympic Games Flag of Chile – Flag bearers …   Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”