- semeţ
- SEMÉŢ, -EÁŢĂ, semeţi, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreţ; trufaş, sfidător, obraznic. ♢ (Adverbial) Priveşte semeţ. 2. Îndrăzneţ, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [var.: (reg.) suméţ, -eáţă adj.] – cf. sl. s ŭ m ĕ t i .Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX '98SEMÉŢ adj. 1. v. falnic. 2. v. avântat. 3. v. curajos. 4. mândru, ţanţoş, (pop.) dârz, fălos. (Un mers semeţ.) 5. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, trufaş, ţanţoş, vanitos, (livr.) prezumţios, suficient, (înv. şi pop.) măreţ, (pop. şi fam.) ţâfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. şi reg.) pâşin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălţat, zadarnic, (fig.) băţos, înţepat, scrobit. (Ce te ţii aşa semeţ?) 6. mândru, orgolios, trufaş, (rar) superb. (Manifestă un semeţ dispreţ pentru cei din jur.) 7. v. obraznic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeseméţ adj. m., pl. seméţi; f. sg. semeáţă, pl. seméţeTrimis de siveco, 25.02.2008. Sursa: Dicţionar ortograficSEM//ÉŢ semeţeáţă (semeţéţi, semeţéţe) şi adverbial 1) Care exprimă demnitate şi mândrie; plin de demnitate şi mândrie; falnic; trufaş. 2) Care se remarcă prin curaj; curajos; îndrăzneţ. 3) rar Care are o părere exagerată despre calităţile sale; plin de sine; mândru; fudul; încrezut; măreţ; îngâmfat; înfumurat; falnic. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.