- semeţi
- SEMEŢÍ, semeţésc, vb. IV. refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-şi da importanţă; a deveni trufaş, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [var.: (reg.) sumeţí vb. IV] – Din semeţ.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SEMEŢÍ vb. v. îngâmfa.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSEMEŢÍ vb. v. baza, bizui, conta, cuteza, fundamenta, îmbărbăta, împotrivi, încrede, încumeta, încuraja, îndemna, îndrăzni, însufleţi, întemeia, opune, răscula, răzvrăti, revolta, ridica, sprijini, stimula, susţine.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesemeţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. semeţésc, imperf. 3 sg. semeţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. semeţeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE SEMEŢ//Í mă semeţiésc intranz. A-şi da importanţă deosebită; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se înfumura; a se împăuna. /Din semeţTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsemeţí (-ţésc, -ít), vb. – 1. A încuraja, a îndrăzni. – 2. (refl.) A se mîndri, a se făli. – 3. (refl.) A face pe grozavul, a-şi lua nasul la purtare. – var. sămeţi, sumeţi, sîmeţi, şi der. sl. sŭmĕti "a îndrăzni" (Cihac, II, 336; Tiktin; Berneker, II, 47), cf. sb. smeti; probabil contaminat cu formaţia expresivă, sau cel puţin cu tratamentul expresiv al lui sumuţa, asmuţa, deoarece ar explica greu fonetismul rom. – Der. semeţ, adj. (mîndru, arogant); semeţeşte, adv. (cu îngîmfare); semeţie, s.f. (mîndrie, fală, trufie, insolenţă).Trimis de blaurb, 04.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.