fălos — FĂLÓS, OÁSĂ, făloşi, oase, adj. (pop.) 1. Mândru, fudul (de cineva sau de ceva). ♦ (peior.) Trufaş, semeţ, îngâmfat. 2. Impunător, măreţ, impozant. ♦ (înv.) Glorios; slăvit. – Fală + suf. os. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
fală — FÁLĂ s.f. 1. Trufie, îngâmfare; orgoliu. 2. Motiv de a se mândri cu ceva sau cu cineva; mândrie. ♢ loc. vb. (pop.) A i fi cuiva fală (cu cineva sau cu ceva) = a se mândri (cu cineva sau cu ceva). 3. Strălucire, măreţie; pompă2. 4. Glorie, faimă,… … Dicționar Român
făli — FĂLÍ, fălesc, vb. IV. 1. refl. A se arăta mândru de cineva sau de ceva; a se mândri, a se lăuda, a se fuduli cu... ♦ (peior.) A se arăta plin de sine, îngâmfat; a se îngâmfa, a se făloşi. 2. tranz. (înv.) A preamări, a slăvi. – Din sl. hvaliti.… … Dicționar Român
făloşie — FĂLOŞÍE, făloşii, s.f. (reg.) Fudulie, îngâmfare. – Fălos + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FĂLOŞÍE s. v. arogantă, fală, fudulie, infa tuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate. Trimis … Dicționar Român
îngâmfa — ÎNGÂMFÁ, îngấmf, vb. I. refl. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaş, a se infatua. [prez. ind. şi: (înv.) îngâmfez] – În + gâmfa (înv. şi reg. a se umfla < lat.). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
