- măreţ
- MĂRÉŢ, -EÁŢĂ, măreţi, -e, adj. 1. Care trezeşte admiraţie, care se impune prin calităţi deosebite, excepţionale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos. 2. (înv. şi reg.) Mândru, semeţ; îngâmfat, trufaş, orgolios. – Mări1 + suf. -eţ.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂRÉŢ adj. 1. v. grandios. 2. grandios, impunător, maiestos, (rar) august. (Imagine măreţeaţă.) 3. fastuos, grandios, splendid, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol măreţ.) 4. v. falnic. 5. grandios, maiestos, solemn, (înv.) solemnel. (O noapte măreţeaţă.)Trimis de siveco, 21.11.2008. Sursa: SinonimeMĂRÉŢ adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos.Trimis de siveco, 10.10.2007. Sursa: Sinonimemăréţ adj. m., pl. măréţi; f. sg. măreáţă, g.-d. art. măréţei, pl. măréţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂR//ÉŢ măreţeáţă (măreţéţi, măreţéţe) 1) Care impresionează prin aspect, proporţii sau prin perfecţiunea însuşirilor sale; impunător; grandios; monumental. 2) depr. (despre persoane) Care are o părere exagerată despre calităţile sale; plin de sine; îngâmfat; încrezut; fudul; semeţ; mândru; falnic; înfumurat. /a mări + suf. măreţeţTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.