măreţie

măreţie
MĂREŢÍE s.f. 1. Faptul de a fi măreţ; ansamblu de calităţi care trezesc admiraţie şi respect; grandoare, splendoare, fast1. 2. (înv. şi reg.) Mândrie, semeţie, trufie. – Măreţ + suf. -ie.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MĂREŢÍE s. 1. v. grandoare. 2. grandoare, solemnitate. (Un peisaj plin de măreţie.) 3. grandoare, maiestate, semeţie. (măreţie piscurilor albe de zăpadă.) 4. v. fast. 5. splendoare, strălucire, (înv.) pohfală. (măreţie alaiului domnesc.) 6. v. glorie.
Trimis de siveco, 15.02.2009. Sursa: Sinonime

MĂREŢÍE s. v. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate.
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime

măreţíe s. f., art. măreţía, g.-d. art, măreţíei; pl. măreţíi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MĂREŢÍE f. 1) Caracter măreţ; grandoare; splendoare. 2) depr. Atitudine de superioritate nejustificată faţă de alţii; fală; îngâmfare; înfumurare. /măreţ + suf. măreţieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • grandoare — GRANDOÁRE, grandori, s.f. (livr.) Aspect măreţ, maiestuos, falnic, impunător; măreţie, grandiozitate. – Din fr. grandeur. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Grandoare ≠ mizerie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  GRANDOÁRE s …   Dicționar Român

  • splendoare — SPLENDOÁRE, splendori, s.f. Frumuseţe fără seamăn (şi plină de fast, de strălucire); strălucire, măreţie. ♦ (concr.) Obiect, fiinţă, fenomen etc. splendid. – Din fr. splendeur, lat. splendor. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • fast — FAST1 s.n. Splendoare, măreţie, pompă2, lux, strălucire. – Din fr. faste. Trimis de cornel, 08.05.2004. Sursa: DEX 98  FAST2, Ă, faşti, ste, adj. (livr.; despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste,… …   Dicționar Român

  • solemnitate — SOLEMNITÁTE, solemnităţi, s.f. 1. Însuşire a ceea ce este solemn; ceremonial care însoţeşte îndeplinirea unui act solemn. ♦ Măreţie, seriozitate, gravitate, sobrietate. 2. Act solemn săvârşit cu fast. ♦ Ceremonie publică pentru sărbătorirea sau… …   Dicționar Român

  • demnitate — DEMNITÁTE, (2) demnităţi, s.f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreţie. 2. (Mai ales la pl.) Funcţie sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, atis (după demn). Trimis de …   Dicționar Român

  • fală — FÁLĂ s.f. 1. Trufie, îngâmfare; orgoliu. 2. Motiv de a se mândri cu ceva sau cu cineva; mândrie. ♢ loc. vb. (pop.) A i fi cuiva fală (cu cineva sau cu ceva) = a se mândri (cu cineva sau cu ceva). 3. Strălucire, măreţie; pompă2. 4. Glorie, faimă,… …   Dicționar Român

  • maestoso — adv. (muz.; indică modul de execuţie) Cu măreţie; solemn. [pr.: ma es tó zo] – cuv. it. Trimis de claudia, 14.09.2003. Sursa: DEX 98  MAESTÓSO adv. (muz.) solemn. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • magnificenţă — MAGNIFICÉNŢĂ, magnificenţe, s.f. (livr.) Grandoare, măreţie; fast, lux ieşit din comun. – Din fr. magnificence, it. magnificenza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Magnificénţa sa (voástră) s. f. art. + adj …   Dicționar Român

  • maiestate — MAIESTÁTE s. 1. v. măreţie. 2. sire. (Ia seama, maiestate!) 3. (art.) v. mărie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  maiestáte s. f., g. d. art. maiestăţii Trimis de siveco, 08.10.2006. Sursa: Dicţionar ortografic  Maiest …   Dicționar Român

  • monumentalitate — MONUMENTALITÁTE s.f. Însuşirea de a fi monumental; calitatea a ceea ce este monumental; grandoare, măreţie. – Din fr. monumentalité. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MONUMENTALITÁTE s. v. grandoare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”