grandoáre — s. f., g. d. art. grandórii; pl. grandóri … Romanian orthography
măreţie — MĂREŢÍE s.f. 1. Faptul de a fi măreţ; ansamblu de calităţi care trezesc admiraţie şi respect; grandoare, splendoare, fast1. 2. (înv. şi reg.) Mândrie, semeţie, trufie. – Măreţ + suf. ie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂREŢÍE s. 1 … Dicționar Român
monumentalitate — MONUMENTALITÁTE s.f. Însuşirea de a fi monumental; calitatea a ceea ce este monumental; grandoare, măreţie. – Din fr. monumentalité. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MONUMENTALITÁTE s. v. grandoare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
magnificenţă — MAGNIFICÉNŢĂ, magnificenţe, s.f. (livr.) Grandoare, măreţie; fast, lux ieşit din comun. – Din fr. magnificence, it. magnificenza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Magnificénţa sa (voástră) s. f. art. + adj … Dicționar Român
maiestate — MAIESTÁTE s. 1. v. măreţie. 2. sire. (Ia seama, maiestate!) 3. (art.) v. mărie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime maiestáte s. f., g. d. art. maiestăţii Trimis de siveco, 08.10.2006. Sursa: Dicţionar ortografic Maiest … Dicționar Român
megalomanie — MEGALOMANÍE, megalomanii, s.f. 1. Faptul de a fi megaloman (1). 2. Stare psihică patologică întâlnită în unele boli mintale şi manifestată prin delir de grandoare, asociat cu delir de persecuţie. – Din fr. mégalomanie. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
mărime — MĂRÍME, mărimi, s.f. 1. Însuşirea de a fi mare; întindere, dimensiune, cantitate, volum. ♦ Talie, statură. ♦ Proporţie, valoare. ♦ Importanţă, însemnătate, gravitate. ♦ (fiz.) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi… … Dicționar Român
slavă — SLÁVĂ, slăvi, s.f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faimă, renume. ♦ Laudă, preamărire, proslăvire. ♢ expr. Slavă Domnului sau slavă ţie, Doamne! = exclamaţie prin care cineva îşi exprimă satisfacţia pentru reuşita unui lucru. 2. Înaltul cerului,… … Dicționar Român
baros — BARÓS, baroase, s.n. Ciocan foarte mare şi foarte greu. [pl. şi: barosuri] – Din ţig. baros. Trimis de paula, 24.08.2006. Sursa: DEX 98 BARÓS s. (Bucov. şi prin Transilv.) puţcă. (barosul fierarului.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
elevaţie — ELEVÁŢIE, elevaţii, s.f. 1. Reprezentare grafică, la o scară dată, a feţelor exterioare ale unei construcţii, maşini etc. 2. Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului. 3. fig. Însuşirea de a fi elevat. – Din … Dicționar Român
