- baros
- BARÓS, baroase, s.n. Ciocan foarte mare şi foarte greu. [pl. şi: barosuri] – Din ţig. baros.Trimis de paula, 24.08.2006. Sursa: DEX '98BARÓS s. (Bucov. şi prin Transilv.) puţcă. (barosul fierarului.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebarós s. n., pl. baroáseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBAR//ÓS barosoáse n. Ciocan mare şi greu, folosit, mai ales, în lucrările de fierărie. /<ţig. barosTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbarós (-oáse), s.n. – Ciocan mare al fierarilor. ţig. baro "mare, important", bares "foarte, extrem de" (Miklosich, Zig., 177; Hasdeu 2536; Graur, 124-6; Gáldi, Dict., 226), de unde provine şi sp. bari "excelent" (cf. Corominas, I, 408). Der. baroi, s.m. (persoană importantă, zeflemea adresată ţiganilor); baraon, s.m. (zeflemea adresată ţiganilor), hapax al lui Ispirescu, ce pare a proveni din contaminarea cu faraon; barosan, adj. (important, imponent, care se bucură de consideraţie), pe care Gaur îl explică prin ţig. baro san "eşti mare", şi Iordan, BF, 274, prin baros -an, cf. Graur, BL, IV, 196; barosan, s.m. (persoană importantă; arg., agent de poliţie); barosănie, s.f. (grandoare); barosăneşte, adv. (minunat, magnific); barosăni, vb. (a se îmbogăţi); boroi, s.m. (ţigan); baragladină, s.f. (ţigan, zeflemea sau formulă de adresare depreciativă), comp. din baro şi bg. gladen "flămînd" (DAR) sau gadină "vietate, animal" (după ipoteza foarte riscantă a lui Philippide, Viaţa rom., I, 1916, p. 216, der. de la barangă); baron, s.n. (membru viril), cf. Juilland 157.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
