- slavă
- SLÁVĂ, slăvi, s.f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faimă, renume. ♦ Laudă, preamărire, proslăvire. ♢ expr. Slavă Domnului sau slavă ţie, Doamne! = exclamaţie prin care cineva îşi exprimă satisfacţia pentru reuşita unui lucru. 2. Înaltul cerului, văzduh. ♢ expr. A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi. 3. (bis.) Măreţie, grandoare a divinităţii. 4. (înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepoziţie) Graţie..., datorită..., mulţumită... – Din sl. slava.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98SLÁVĂ prep. v. datorită, graţie, mulţumită.Trimis de siveco, 12.01.2008. Sursa: SinonimeSLÁVĂ s., interj. I. 1. s. v. glorificare. 2. s. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Aduceţi slavă eroilor patriei.) 3. s. glorie, grandoare, măreţie, mărire, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de slavă.) 4. s. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slăvire. (slavă vremurilor noastre.) 5. interj. v. osana! 6. s. (bis.) har, mulţumire, mulţumită. (Aducea slavă divinităţii.) II. s. aer, atmosferă, cer, spaţiu, văzduh, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în slavă.)Trimis de siveco, 25.10.2007. Sursa: Sinonimeslávă (limba) s. f., g.-d. art. sláveiTrimis de siveco, 28.10.2007. Sursa: Dicţionar ortograficslávă (glorie, preamărire, înaltul cerului) s. f., g.-d. art. slăvii; pl. slăviTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSLÁV//Ă1 slavăe f. mai ales art. : slavăa veche limba literară scrisă a slavilor (sec. IX-XI), formată pe baza traducerilor din cărţile greceşti de cult. /<fr. slaveTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSLÁV//Ă2 slăvi f. 1) Faimă de care se bucură cineva, datorită meritelor sale; strălucire; glorie. A se acoperi de slavă. 2) Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calităţi deosebite; renume; popularitate; faimă; reputaţie. ♢ slavăa cerului bolta cerească. A ridica pe cineva în slavă (sau în slăvile cerului) a lăuda pe cineva peste măsură. [G.-D. slăvii] /<sl. slavaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXslávă (-ắvi), s.f. – 1. Glorie, onoare, exaltare, preţ. – 2. Fericire. – 3. Văzduh, cer. sl. slava (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347). – Der. slăvi, vb. (a glorifica, a exalta, a înălţa), din sl. slaviti; slăvitor, adj. (cîntec de glorie, Te Deum), din sl. slavoslovije, după gr. δοξολογία; slavoslovi, vb. (a cînta imnuri), din sl. slavosloviti, înv.; proslăvi, vb. (a glorifica; a preamări; refl., Mold., a se preamări), din sl. proslaviti; pravoslavie, s.f. (înv., orotodoxie), din sl. pravoslavije; pravoslavnic, adj. (ortodox), din sl. pravoslavinŭ.Trimis de blaurb, 23.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
