- mărime
- MĂRÍME, mărimi, s.f. 1. Însuşirea de a fi mare; întindere, dimensiune, cantitate, volum. ♦ Talie, statură. ♦ Proporţie, valoare. ♦ Importanţă, însemnătate, gravitate. ♦ (fiz.) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un şir. ♢ Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeaşi valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date. (astron.); Mărime stelară = măsură a strălucirii unui astru; magnitudine. ♦ (mat.) Fiecare dintre elementele unei mulţimi abstracte ataşate unui spaţiu geometric cu una sau mai multe dimensiuni şi având o structură algebrică independentă de sistemul de coordonate utilizat în acest spaţiu. 2. Durată. 3. Strălucire, grandoare; glorie, faimă. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie; funcţie sau situaţie înaltă, rang, demnitate; (concr.) persoană care deţine un rol important în ierarhia socială; demnitar, fruntaş. 4. (înv.) Nobleţe sufletească, mărinimie. 5. (înv.) Mândrie, aroganţă, trufie. – Mare + suf. -ime.Trimis de RACAI, 14.10.2008. Sursa: DEX '98MĂRÍME s. 1. v. dimensiune. 2. v. suprafaţă. 3. v. cantitate. 4. v. volum. 5. v. format. 6. înălţime, statură, talie. (De mărime potrivită.) 7. v. lungime. 8. v. măsură. 9. v. număr. 10. v. durată. 11. (astron.) mărime stelară = magnitudine.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: SinonimeMĂRÍME s. v. aroganţă, culanţă, dărnicie, domnie, fală, forţă, fudulie, generozitate, glorie, grandoare, infatuare, intensitate, înălţime, înfumurare, îngâmfare, maiestate, măreţie, mărie, mărinimie, mărire, mândrie, orgoliu, putere, semeţie, slavă, splendoare, strălucire, tărie, trufie, vanitate.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonimemăríme s. f., g.-d. art. mărímii; pl. mărímiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂRÍM//E mărimei f. 1) Valoarea dimensională a unui obiect; ceea ce se poate măsura sau calcula. mărimeea casei. mărime naturală. 2) Interval de timp în care se petrece sau durează ceva; durată. 3) Dimensiunile după care se confecţionează obiectele de îmbrăcăminte sau de încălţăminte. 4) Ceea ce impresionează, trezind respect şi admiraţie. 5) Loc de frunte într-o ierarhie. 6) înv. Largheţe sufletească; generozitate; mărinimie. 7): mărime stelară intensitatea strălucirii unui astru. [G.-D. mărimii] /mare + suf. mărimeimeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.