mărime

mărime
MĂRÍME, mărimi, s.f. 1. Însuşirea de a fi mare; întindere, dimensiune, cantitate, volum. ♦ Talie, statură. ♦ Proporţie, valoare. ♦ Importanţă, însemnătate, gravitate. ♦ (fiz.) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un şir. ♢ Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeaşi valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date. (astron.); Mărime stelară = măsură a strălucirii unui astru; magnitudine. ♦ (mat.) Fiecare dintre elementele unei mulţimi abstracte ataşate unui spaţiu geometric cu una sau mai multe dimensiuni şi având o structură algebrică independentă de sistemul de coordonate utilizat în acest spaţiu. 2. Durată. 3. Strălucire, grandoare; glorie, faimă. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie; funcţie sau situaţie înaltă, rang, demnitate; (concr.) persoană care deţine un rol important în ierarhia socială; demnitar, fruntaş. 4. (înv.) Nobleţe sufletească, mărinimie. 5. (înv.) Mândrie, aroganţă, trufie. – Mare + suf. -ime.
Trimis de RACAI, 14.10.2008. Sursa: DEX '98

MĂRÍME s. 1. v. dimensiune. 2. v. suprafaţă. 3. v. cantitate. 4. v. volum. 5. v. format. 6. înălţime, statură, talie. (De mărime potrivită.) 7. v. lungime. 8. v. măsură. 9. v. număr. 10. v. durată. 11. (astron.) mărime stelară = magnitudine.
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime

MĂRÍME s. v. aroganţă, culanţă, dărnicie, domnie, fală, forţă, fudulie, generozitate, glorie, grandoare, infatuare, intensitate, înălţime, înfumurare, îngâmfare, maiestate, măreţie, mărie, mărinimie, mărire, mândrie, orgoliu, putere, semeţie, slavă, splendoare, strălucire, tărie, trufie, vanitate.
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime

măríme s. f., g.-d. art. mărímii; pl. mărími
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MĂRÍM//E mărimei f. 1) Valoarea dimensională a unui obiect; ceea ce se poate măsura sau calcula. mărimeea casei. mărime naturală. 2) Interval de timp în care se petrece sau durează ceva; durată. 3) Dimensiunile după care se confecţionează obiectele de îmbrăcăminte sau de încălţăminte. 4) Ceea ce impresionează, trezind respect şi admiraţie. 5) Loc de frunte într-o ierarhie. 6) înv. Largheţe sufletească; generozitate; mărinimie. 7): mărime stelară intensitatea strălucirii unui astru. [G.-D. mărimii] /mare + suf. mărimeime
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • mãríme — s. f., g. d. art. mãrímii; pl. mãrími …   Romanian orthography

  • submultiplu — SUBMULTÍPLU, submultipli, s.m. (mat.) Mărime care se cuprinde de un număr întreg de ori într o mărime de aceeaşi natură. ♦ Unitate de măsură derivată care reprezintă o asemenea mărime. – Sub1 + multiplu (după fr. sous multiple). Trimis de… …   Dicționar Român

  • coeficient — COEFICIÉNT, coeficienţi, s.m. 1. Element constant într o expresie matematică, care multiplică o mărime variabilă. 2. Mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanţe şi care este constantă pentru acel… …   Dicționar Român

  • dimensiune — DIMENSIÚNE, dimensiuni, s.f. 1. Mărime (lungime, lăţime sau înălţime) necesară la determinarea întinderii figurilor şi a corpurilor (geometrice). ♢ expr. (fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească. ♦ spec …   Dicționar Român

  • infinit — INFINÍT, Ă, (1, 3) infiniţi, te, adj., s.m., (2) infinituri, s.n. 1. adj. Care nu are margini, limite; nesfârşit2, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ♢ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 s.n. Categorie care exprimă… …   Dicționar Român

  • impedanţă — IMPEDÁNŢĂ s.f. Mărime electrică egală cu câtul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit şi valoarea efectivă a intensităţii curentului electric absorbit de circuit. ♦ (fiz.) Mărime egală cu raportul dintre… …   Dicționar Român

  • magnitudine — MAGNITÚDINE, magnitudini, s.f. 1. Mărime stelară. 2. Mărime care indică gradul de intensitate al unui cutremur. – Din fr. magnitude, lat. magnitudo, inis. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MAGNITÚDINE s. v. mărime stelară. Trimis de… …   Dicționar Român

  • parametru — PARAMÉTRU, parametri, s.m. 1. (mat.) Variabilă independentă a unei funcţii, care se defineşte pe mulţimea numerelor reale sau complexe. 2. Mărime proprie a unui obiect, unui mecanism, unui sistem, unui fenomen etc., care serveşte la… …   Dicționar Român

  • raporta — RAPORTÁ, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) rapórtă, vb. I. tranz. I. 1. A stabili un raport între două (sau mai multe) noţiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relaţie cu... ♦ refl. A se referi, a face aluzie la ceva …   Dicționar Român

  • talie — TÁLIE, talii, s.f. 1. Partea de la mijloc, mai subţire, a corpului omenesc, situată deasupra şoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ♢ loc. adj. şi adv. În talie = îmbrăcat numai în… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”