talie

TÁLIE, talii, s.f. 1. Partea de la mijloc, mai subţire, a corpului omenesc, situată deasupra şoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ♢ loc. adj. şi adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri şi şolduri; trunchi. 2. Statură, înălţime, mărime. ♦ Mărime după care se confecţionează obiectele de îmbrăcăminte. 3. fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoştinţe etc.). ♢ loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ♢ expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeaşi valoare, pricepere, iscusinţă, talent etc. ca şi altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cât durează împărţirea cărţilor de joc la o partidă de bacara. – Din rus. taliia. cf. fr. t a i l l e .

Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX '98



TÁLIE s. 1. v. brâu. 2. v. siluetă. 3. v. trunchi. 4. v. statură. 5. făptură, înălţime, statură, (înv. şi pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de talie.) 6. v. măsură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



TÁLIE s. v. calitate, nivel, valoare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



tálie s. f. (sil. -li-e), art. tália (sil. -li-a), g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (sil. -li-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TÁLI//E taliei f. 1) Parte a corpului omenesc cuprinsă între şolduri şi coaste; mijloc; brâu; cingătoare. 2) (la obiectele de îmbrăcăminte) Parte care acoperă această regiune a corpului. 3) Înălţime a corpului la om. 4) Mărime după care se confecţionează îmbrăcămintea; tip standard al unei serii de confecţii. talie mare. 5) fig. Grad de dezvoltare intelectuală; nivel intelectual. 6) Mărime a corpului unui animal. Animal de talie medie. [G.-D. taliei; Sil. -li-e] /<rus. taliia, fr. taille

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TÁLIE s.f. 1. Partea de mijloc, mai subţire a corpului omenesc, situată deasupra şoldurilor; mijloc. ♦ Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. Statură, înălţime. ♦ (fig.) Mărime, importanţă, valoare. ♦ A fi de talia cuiva = a avea aceeaşi valoare, talent etc. ca şi acela. [< rus. taliia, cf. it. taglia, fr. taille].

Trimis de LauraGellner, 30.05.2007. Sursa: DN



TÁLIE s. f. 1. partea de mijloc, mai subţire, a corpului omenesc, deasupra şoldurilor; mijloc. ♢ parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. statură, înălţime. 3. (fig.) mărime, importanţă, valoare. o a fi de ă cuiva = a avea aceeaşi valoare, talent etc. ca şi acela. (< rus. taliia, după fr. taille)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



tálie (-ii), s.f. – 1. Mijloc, brîu. – 2. Statură. fr. taille, cf. pol. talia, rus. talija (Candrea).

Trimis de blaurb, 20.02.2009. Sursa: DER