- elevaţie
- ELEVÁŢIE, elevaţii, s.f. 1. Reprezentare grafică, la o scară dată, a feţelor exterioare ale unei construcţii, maşini etc. 2. Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului. 3. fig. Însuşirea de a fi elevat. – Din fr. élévation, lat. elevatio.Trimis de LauraGellner, 12.06.2004. Sursa: DEX '98eleváţie s. f. (sil. -ţi-e), art. eleváţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. eleváţiei; pl. eleváţii, art. eleváţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficELEVÁŢIE s.f. 1. Înălţime morală, spirituală, grandoare, măreţie morală. 2. Reprezentare grafică la scară a feţelor verticale exterioare ale unei construcţii, ale unei maşini etc. [gen. -iei, var. elevaţiune s.f. / cf. fr. élévation, lat. elevatio].Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DNELEVÁŢIE s. f. 1. înălţime morală, rafinament, distincţie. 2. reprezentare grafică, la scară, a feţelor verticale exterioare ale unei construcţii, ale unei maşini etc. 3. parte a unui element masiv de pod aflat deasupra terenului. (< fr. élévation, lat. elevatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.