- sublim
- SUBLÍM, -Ă, sublimi, -e, adj., s.n. 1. adj. Care se ridică sau se află la o mare înălţime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârşire, de frumuseţe; măreţ, superb, înălţător, minunat. Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomană. 2. s.n. Forma cea mai înaltă a perfecţiunii (în estetică, artă); desăvârşire. – Din fr. sublime.Trimis de IoanSoleriu, 27.07.2004. Sursa: DEX '98Sublim ≠ banal, grotesc, infamTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSUBLÍM adj., s. 1. adj. desăvârşit, excepţional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, superb, (înv.) săvârşit. (O interpretare sublim.) 2. s. desăvârşire, perfecţiune. (sublimul este o categorie estetică.)Trimis de siveco, 12.11.2007. Sursa: Sinonimesublím adj. m. (sil. -blim), pl. sublími; f. sg. sublímă, pl. sublímeTrimis de siveco, 20.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficsublím s. n. (sil. -blim)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUBLÍM1 n. Formă superioară a perfecţiunii, a desăvârşirii. [Sil. su-blim] /<fr. sublimeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUBLÍM2 sublimă (sublimi, sublime) Care se caracterizează prin cel mai înalt grad de desăvârşire într-o ierarhie de valori; divin; înălţător. Muzică sublimă. /<fr. sublimeTrimis de siveco, 06.06.2008. Sursa: NODEXSUBLÍM, -Ă adj. Aflat la un înalt grad de perfecţiune, de desăvârşire morală sau intelectuală; superb, înălţător. ♦ De o perfecţiune, de o frumuseţe neîntrecută. // s.n. Forma cea mai înaltă a perfecţiunii. [cf. fr., it. sublime, lat. sublimis – ridicat].Trimis de LauraGellner, 18.05.2007. Sursa: DNSUBLÍM, -Ă I. adj. aflat la un înalt grad de perfecţiune, de desăvârşire morală sau intelectuală; superb, înălţător. ♢ de o perfecţiune, de o frumuseţe neîntrecută. II. s.n. categorie a esteticii, care exprimă însuşirea unor obiecte sau procese de o amploare neobişnuită, a unor acte umane de excepţională nobleţe morală, capabile să provoace un sentiment de elevaţie, uimire şi admiraţie; forma cea mai înaltă a perfecţiunii. (< fr. sublime, lat. sublimis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.