sublima

SUBLIMÁ, sublimez, vb. I. 1. intranz. (Despre corpuri chimice) A trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă. ♦ A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori şi apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor. 2. refl., tranz. şi intranz. A (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare. ♦ fig. A (se) purifica, a (se) rafina. – Din fr. sublimer.

Trimis de IoanSoleriu, 03.11.2008. Sursa: DEX '98



sublimá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. subliméz, 3 sg. şi pl. sublimeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SUBLIM//Á sublimaéz 1. intranz. (despre substanţe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă (evitând starea lichidă). 2. tranz. fig. entimente, pasiuni) A ridica până la sublim. [Sil. su-bli-] /<fr. sublimer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SUBLIMÁ vb. I. intr. 1. (Despre substanţe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă. 2. A curăţa de orice amestec impur sau străin. 3. (Despre instincte, pasiuni) A transforma într-un sentiment superior; a ridica până la sublim. [< fr. sublimer].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SUBLIMÁ vb. I. intr. 1. (despre substanţe) a trece din stare solidă direct în stare de vapori. 2. a curăţa de orice amestec impur sau străin. ♢ (psihan.) a deplasa energia izvorâtă din porniri instinctuale şi egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste şi spirituale. II. refl., tr., intr. a (se) transpunse pe un plan superior, în sentimente superioare. ♢ (fig.) a (se) purifica, a se rafina. (< fr. sublimer, lat. sublimare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN