- maiestate
- MAIESTÁTE s. 1. v. măreţie. 2. sire. (Ia seama, maiestate!) 3. (art.) v. mărie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemaiestáte s. f., g.-d. art. maiestăţiiTrimis de siveco, 08.10.2006. Sursa: Dicţionar ortograficMaiestáte (termen de adresare) s. f.Trimis de siveco, 08.10.2006. Sursa: Dicţionar ortograficMaiestátea sa (ta, voástră) s. f. art. + adj., g.-d. Maiestăţii sále (tále, voástre); abr. M.S.Trimis de siveco, 13.07.2007. Sursa: Dicţionar ortograficMAIEST//ÁTE maiestateăţi f. 1) Caracter maiestuos; aspect măreţ şi solemn care provoacă admiraţie. 2) (folosit şi ca termen de adresare) Conducător suprem al unui stat; monarh; suveran; rege; împărat; rigă; ţar; sultan. 3) Termen reverenţios care era folosit la adresa unei persoane de rang înalt. [G.-D. maiestăţiiî /<lat. maiestas, maiestateatis, fr. majestéTrimis de siveco, 08.10.2006. Sursa: NODEXMAIESTÁTE s.f. 1. Grandoare, somptuozitate, măreţie. 2. Titlu care se dă monarhilor. [pron. ma-ies-, var. majestate s.f. / < lat. maiestas, cf. fr. majesté].Trimis de LauraGellner, 08.10.2006. Sursa: DNMAIESTÁTE s. f. 1. titlu care se dă monarhilor. 2. grandoare, somptuozitate, măreţie. (< lat. maiestas, fr. majesté)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.