- splendoare
- SPLENDOÁRE, splendori, s.f. Frumuseţe fără seamăn (şi plină de fast, de strălucire); strălucire, măreţie. ♦ (concr.) Obiect, fiinţă, fenomen etc. splendid. – Din fr. splendeur, lat. splendor.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98SPLENDOÁRE s. 1. v. frumuseţe. 2. v. grandoare. 3. măreţie, strălucire, (înv.) pohfală. (splendoare alaiului domnesc.) 4. v. fast. 5. fast, lux, măreţie, pompă, somptuozitate, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (splendoare de la Curte.) 6. frumuseţe, minunăţie, minune, (pop. şi fam.) mândreţe, (Transilv.) mândrenie, (prin Ban.) mândrulenie. (O splendoare de fată.) 7. v. glorie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesplendoáre s. f., g.-d. art. splendórii; (obiecte, fiinţe) pl. splendóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPLEND//OÁRE splendoareóri f. 1) Frumuseţe splendidă. În toată splendoareoarea. 2) Lucru splendid. /<fr. splendeur, lat. splendorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSPLENDOÁRE s.f. Frumuseţe fără seamăn; strălucire, măreţie. [cf. fr. splendeur, lat. splendor].Trimis de LauraGellner, 03.05.2007. Sursa: DNSPLENDOÁRE s. f. frumuseţe fără seamăn; strălucire, măreţie. ♢ lucru splendid. (< fr. splendeur, lat. splendor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.