mândreţe

mândreţe
MÂNDRÉŢE, mândreţi, s.f. 1. Frumuseţe, splendoare. 2. (concr.) Fiinţă, lucru cu aspect deosebit de frumos, de atrăgător. – Mândru + suf. -eţe.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Mândreţe ≠ pocitanie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

MÂNDRÉŢE s. v. frumuseţe.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MÂNDRÉŢE s. v. aroganţă, fală, frumuseţe, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfa-re, minunăţie, minune, mândrie, orgoliu, semeţie, splendoare, trufie, vanitate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mândréţe s. f., art. mândréţea, g.-d. art. mândréţii; (obiecte, fiinţe) pl. mândréţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MÂNDRÉŢE mândreţe f. 1) Frumuseţe deosebită; splendoare. 2) Fiinţă sau lucru cu aspect foarte frumos. O mândreţe de fată. /mândru + suf. mândreţeeţe
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • frumuseţe — FRUMUSÉŢE, (2) frumuseţi, s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este frumos. ♢ loc. adj. De toată frumuseţea = deosebit de frumos; minunat. 2. (concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ♢ (Urmat de determinări introduse prin prep. de capătă valoarea… …   Dicționar Român

  • mândrie — MÂNDRÍE, mândrii, s.f. 1. Sentiment de mulţumire, de satisfacţie, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulţumire, satisfacţie, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calităţile proprii. ♦ Ceea ce constituie prilej de laudă,… …   Dicționar Român

  • pocitanie — POCITÁNIE, pocitanii, s.f. Fiinţă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluţenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudăţenie. – Pocit + suf. anie. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98  Pocitanie ≠ mândreţe Trimis… …   Dicționar Român

  • splendoare — SPLENDOÁRE, splendori, s.f. Frumuseţe fără seamăn (şi plină de fast, de strălucire); strălucire, măreţie. ♦ (concr.) Obiect, fiinţă, fenomen etc. splendid. – Din fr. splendeur, lat. splendor. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • îngâmfare — ÎNGÂMFÁRE s.f. Atitudine de încredere exagerată în propriile sale însuşiri; trufie, orgoliu, fală; infatuare. – v. îngâmfa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Îngâmfare ≠ modestie, simpleţe, simplitate Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”