îngâmfare

îngâmfare
ÎNGÂMFÁRE s.f. Atitudine de încredere exagerată în propriile sale însuşiri; trufie, orgoliu, fală; infatuare. – v. îngâmfa.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Îngâmfare ≠ modestie, simpleţe, simplitate
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNGÂMFÁRE s. aroganţă, fală, fudulie, grandomanie, infatuare, împăunare, înfumurare, megalomanie, mândrie, orgoliu, pretenţii (pl.), semeţie, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumţie, prezumţiozitate, suficienţă, (rar) superbie, ţanţoşie, (înv. şi pop.) măreţie, mărire, (pop. şi fam.) ifos, ţâfnă, (reg.) făloşenie, făloşie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mândreţe, pohfală, preaînălţare, preaînălţime, semeţire, trufă, trufăşie, zădărnicie. (îngâmfare lui este cu totul neîntemeiată.)
Trimis de siveco, 30.12.2006. Sursa: Sinonime

îngâmfáre s. f., g.-d. art. îngâmfării; pl. îngâmfări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • îngâmfáre — s. f., g. d. art. îngâmfärii; pl. îngâmfäri …   Romanian orthography

  • modest — MODÉST, Ă, modeşti, ste, adj. 1. Care este lipsit de îngâmfare; p. ext. moderat, cumpătat în purtare, în pretenţii. 2. De proporţii mici; de valoare sau de importanţă redusă; lipsit de strălucire. – Din lat. modestus, fr. modeste, it. modesto.… …   Dicționar Român

  • fală — FÁLĂ s.f. 1. Trufie, îngâmfare; orgoliu. 2. Motiv de a se mândri cu ceva sau cu cineva; mândrie. ♢ loc. vb. (pop.) A i fi cuiva fală (cu cineva sau cu ceva) = a se mândri (cu cineva sau cu ceva). 3. Strălucire, măreţie; pompă2. 4. Glorie, faimă,… …   Dicționar Român

  • fatuitate — FATUITÁTE s.f. (livr.) Îngâmfare, înfumurare care ascunde prostia. [pr.: tu i ] – Din fr. fatuité, lat. fatuitas, atis. Trimis de cornel, 08.05.2004. Sursa: DEX 98  fatuitáte s. f. (sil. tu i ), g. d. art. fatuităţii …   Dicționar Român

  • infatuare — INFATUÁRE, infatuări, s.f. Acţiunea de a (se) infatua; îngâmfare, înfumurare. [pr.: tu a ] – v. infatua. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Infatuare ≠ modestie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  INFATUÁRE s. v.… …   Dicționar Român

  • modestie — MODESTÍE s.f. Însuşirea de a fi modest (1); lipsă de îngâmfare. – Din lat. modestia, fr. modestie, it. modestia. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  Modestie ≠ aroganţă, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, lăudăroşenie, trufie,… …   Dicționar Român

  • mândrie — MÂNDRÍE, mândrii, s.f. 1. Sentiment de mulţumire, de satisfacţie, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulţumire, satisfacţie, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calităţile proprii. ♦ Ceea ce constituie prilej de laudă,… …   Dicționar Român

  • semeţie — SEMEŢÍE, s.f. 1. Mândrie, fală; trufie, îngâmfare, orgoliu. 2. Curaj, îndrăzneală; avânt. [var.: (reg.) sumeţíe s.f.] – Semeţ + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Semeţie ≠ simpleţe, simplitate Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • suficienţă — SUFICIÉNŢĂ, suficienţe, s.f. 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulţumire de sine exagerată; vanitate. [pr.: ci en ] – Din it. sufficienza. Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  SUFICIÉNŢĂ s. v. aroganţă,… …   Dicționar Român

  • superbie — SUPERBÍE s.f. (Livr (livresc).) Mândrie, trufie, orgoliu. – Din lat. superbia. cf. it. s u p e r b i a . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUPERBÍE s. v. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”