- mândrie
- MÂNDRÍE, mândrii, s.f. 1. Sentiment de mulţumire, de satisfacţie, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulţumire, satisfacţie, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calităţile proprii. ♦ Ceea ce constituie prilej de laudă, de fală, de mulţumire. 2. Sentiment de încredere exagerată în calităţile proprii; orgoliu, trufie, îngâmfare. – Mândru + suf. -ie.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MÂNDRÍE s. 1. v. semeţie. 2. v. fală. 3. v. onoare. 4. v. îngâmfare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMÂNDRÍE s. v. frumuseţe, înţelepciune, mândreţe, splendoare, strălucire.Trimis de siveco, 08.05.2008. Sursa: Sinonimemândríe s. f., art. mândría, g.-d. art. mândríei; pl. mândríi, art. mândríileTrimis de siveco, 23.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficMÂNDRÍE f. 1) Sentiment al demnităţii şi onoarei proprii. 2) Sentiment de mulţumire cauzat de un succes, de o reuşită, de o victorie. 3) Atitudine de superioritate nejustificată faţă de alţii; măreţie; îngâmfare; înfumurare; semeţie; fală; fudulie. [G.-D. mândriei] /mândru + suf. mândrieieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.