mândrire

MÂNDRÍRE s.f. (Rar) Faptul de a se mândri; satisfacţie, fală; fudulie, îngâmfare. – v. mândri.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



mândríre s. f., g.-d. art. mândrírii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic