- suficienţă
- SUFICIÉNŢĂ, suficienţe, s.f. 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulţumire de sine exagerată; vanitate. [pr.: -ci-en-] – Din it. sufficienza.Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX '98SUFICIÉNŢĂ s. v. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mân-drie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesuficiénţă s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. suficiénţei; pl. suficiénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUFICIÉNŢ//Ă suficienţăe f. 1) Caracter suficient. 2) Atitudine suficientă; vanitate; aroganţă. /<lat. sufficientia, it. sufficienzaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUFICIÉNŢĂ s.f. 1. Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Vanitate; îngâmfare ridicolă. [pron. -ci-en-. / cf. it. sufficienza, fr. suffisance].Trimis de LauraGellner, 20.05.2007. Sursa: DNSUFICIÉNŢĂ s. f. 1. faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. vanitate; îngâmfare ridicolă. (< it. sufficienza)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.