automulţumire

AUTOMULŢUMÍRE s.f. Satisfacţie de sine (nu întotdeauna justificată) la care ajunge cineva, adesea fără a aştepta aprecierile celorlalţi; autoîncântare. [Pr: a-u-] – Auto¹- + mulţumire.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



AUTOMULŢUMÍRE s. autoîncântare. (Sentiment de automulţumire.)

Trimis de siveco, 10.11.2004. Sursa: Sinonime



automulţumíre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. automulţumírii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



AUTOMULŢUMÍRE s.f. Mulţumire de sine însuşi în urma unor succese, care duce la suficienţă, la stagnare, la regres şi la lipsă de vigilenţă; autoîncântare. [< auto¹- + mulţumire].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



AUTOMULŢUMÍRE s. f. mulţumire de sine, în urma unor succese, care duce la suficienţă, stagnare; autoîncântare. (< auto¹- + mulţumire)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN