autoîncântare

AUTOÎNCÂNTÁRE s.f. Automulţumire. [Pr: a-u-] – Auto¹- + încântare.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



AUTOÎNCÂNTÁRE s. automulţumire (Sentiment de autoîncântare.)

Trimis de siveco, 09.11.2004. Sursa: Sinonime



autoîncântáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoîncântării

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



AUTOÎNCÂNTÁRE s.f. Automulţumire. [< auto¹- + încântare].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



AUTOÎNCÂNTÁRE s. f. automulţumire. (< auto¹- + încântare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN