pocitanie

pocitanie
POCITÁNIE, pocitanii, s.f. Fiinţă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluţenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudăţenie. – Pocit + suf. -anie.
Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX '98

Pocitanie ≠ mândreţe
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

POCITÁNIE s. 1. v. monstru. 2. hâdoşenie, monstru, monstruozitate, pocitură, schimonositură, sluţenie, sluţitură, urâciune, urâţenie, (pop.) hâzenie, potcă, stropşitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Ce e pocitanie asta?) 3. v. stârpitură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pocitánie s. f. (sil. -ni-e), art. pocitánia (sil. -ni-a), g.-d. art. pocitániei, pl. pocitánii, art. pocitániile (sil. -ni-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POCITÁNI//E pocitaniei f. v. POCITURĂ. /pocit + suf. pocitanieanie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

pocitánie (pocitánii), s.f. – Povestire, naraţiune, citire. sl. počitanie, cf. citi, citanie. sec. XVII, înv. Dicţionarele îl confundă adesea cu pocitanie "monstru".
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • monstru — MÓNSTRU, monştri, s.m. 1. Fiinţă mitologică cu corpul format din părţi ale unor animale diferite sau din unele părţi de om şi altele de animal. 2. Fiinţă care se naşte cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic …   Dicționar Român

  • potcă — PÓTCĂ, potce, s.f. (pop.) 1. Încurcătură, necaz, belea; vrajbă, ceartă. ♢ expr. A da de potcă = a o păţi. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană nedezvoltată din punct de vedere fizic, urâtă sau schiloadă; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ… …   Dicționar Român

  • blaznă — BLÁZNĂ, blazne, s.f. (reg.) Pocitanie, monstru. – Din sl. blazna. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DLRM  BLÁZNĂ s. v. ademenire, arătare, atracţie, ispită, monstru, pocitanie, pocitură, seducere, seducţie, tentaţie. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • metehắu — ( ắi), s.m. – Pocitanie, sluţenie; bădăran. Creaţie expresivă, cf. mătăhăi, motîrcă. În Mold., sensul de prost, nătîng care apare în toate dicţionarele, nu este decît secundar, cf. poezia populară: de la noi a treia casă este o nevastă frumoasă… …   Dicționar Român

  • nămete — NĂMÉTE, nămeţi, s.m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ p. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. de ) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet. Trimis de… …   Dicționar Român

  • onanie — ONÁNIE1, onanii, s.f. (reg.) Om urât, slut, pocitanie; arătare – Et.nec. Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX 98  ONANÍE2 s.f. Anomalie sexuală care constă în obţinerea orgasmului prin autoexcitaţie (de obicei manuală); masturbaţie,… …   Dicționar Român

  • pocitură — POCITÚRĂ, pocituri, s.f. 1. Faptul de a poci sau de a fi pocit; schimonosire, desfigurare, poceală. 2. Pocitanie. – Poci + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98  POCITÚRĂ s. 1. v. monstru. 2. hâdoşenie, monstru,… …   Dicționar Român

  • arătanie — ARĂTÁNIE s. v. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, monstru, nălucă, nălucire, năzărire, pocitanie, pocitură, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • avorton — AVORTÓN, avortoni, s.m. Fiinţă născută înainte de termen; p. ext. om degenerat, cu mari deficienţe. ♦ fig. Operă (literară, artistică) ratată. – Din fr. avorton. Trimis de ana zecheru, 19.06.2002. Sursa: DEX 98  AVORTÓN s. (med.) (pop.)… …   Dicționar Român

  • budihace — BUDIHÁCE, budihace, s.f. (reg.) Monstru, pocitanie, et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BUDIHÁCE s. v. arătare, monstru, pocita nie, pocitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  budiháce s. f., art …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”