metehắu

metehắu: metehắu (-ắi), s.m. – Pocitanie, sluţenie; bădăran. Creaţie expresivă, cf. mătăhăi, motîrcă. În Mold., sensul de "prost, nătîng" care apare în toate dicţionarele, nu este decît secundar, cf. poezia populară: de la noi a treia casă este-o nevastă frumoasă şi bărbatu-i metehău, aude şi vede rău. Pentru sens, cf. meteahnă. Nu are feminin, poate pentru specializarea sa în sensul propriu de mătăhală. E dubletul lui meteleu, s.m. (Trans., pocitanie, prost), meteloaie, s.f. (bădărancă, prostituată).

Trimis de blaurb, 12.04.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

metehău — adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
matahală — MATAHÁLĂ, matahale, s.f. 1. Fiinţă sau lucru de proporţii exagerate (cu contururi vagi, greu de identificat); namilă, colos. 2. Fiinţă fantastică de mărime enormă şi cu înfăţişare îngrozitoare; p.ext. arătare, nălucă. 3. Sperietoare, momâie… … Dicționar Român
meteahnă — METEÁHNĂ, metehne, s.f. (pop.) 1. Defect, cusur, lipsă, imperfecţiune. ♦ Pasiune, patimă, slăbiciune. 2. Boală, infirmitate, beteşug. – et. nec. Trimis de vbrandl, 17.04.2003. Sursa: DEX 98 Meteahnă ≠ calitate, virtute Trimis de siveco,… … Dicționar Român
prost — PROST, PROÁSTĂ, proşti, proaste, adj., s.m.şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ♢ expr. Un prost şi jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias