potcă

potcă
PÓTCĂ, potce, s.f. (pop.) 1. Încurcătură, necaz, belea; vrajbă, ceartă. ♢ expr. A da de potcă = a o păţi. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană nedezvoltată din punct de vedere fizic, urâtă sau schiloadă; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ pentru o persoană fără caracter. – Din sl. potŭka.
Trimis de oprocopiuc, 17.11.2008. Sursa: DEX '98

PÓTCĂ s. v. belea, bucluc, dandana, deochetură, deochi, hâdoşenie, încurcătură, monstru, monstruozitate, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, pocitanie, pocitură, rău, schimonositură, sluţenie, sluţitură, supărare, urâciune, urâţenie.
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime

pótcă s. f., g.-d. art. pótcei; pl. pótce
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

pótcă (-ci), s.f. – 1. Arac, durere subită care, după imaginaţia populară, este provocată de deochi. – 2. Supărare, necaz, ceartă. – 3. Plantă, Chenopodium murale. – 4. Momîie, pocitanie. – 5. (Trans.) Băţ, par. sl. potŭka "luptă" (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 269; Conev 93), cf. pol. potka "pagubă". – Der. potcaş, s.m. (viclean, greoi; certăreţ, arţăgos); poci (var. înv. potci), vb. (a suci, a îndoi; a deforma; a desfigura, a sluţi), cuvînt pe care Iordan, BF, VII, 372, îl consideră anterior lui potcă; poci (var. împocia), vb. (Trans., a pune pari; Bucov., a lega via pe araci); pocie, s.f. (Olt., arac); pocinci, s.m. (Trans., par); pociumb, s.m. (băţ, arac), puţin folosit în Munt., probabil rezultat dintr-o contaminare cu carîmb; pociumpos, adj. (grosolan); pocitanie, s.f. (baubau, stîrpitură); pocitor, s.m. (fantomă, duh rău); pocitoare, s.f. (arătare); pocitură, s.f. (durere bruscă, atac; monstru, arătare; duh rău; Trans., ţăruş); poceală, s.f. (atac, paralizie, atribuită duhurilor rele numite Sfinte).
Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • frunză — FRÚNZĂ, frunze, s.f. 1. Organ principal al plantei, care îi serveşte la respiraţie, la transpiraţie şi la asimilaţie, format, de obicei, dintr o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr o codiţă (peţiol). ♢ loc. adv. Ca frunza şi ca iarba =… …   Dicționar Român

  • poci — POCÍ, pocesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A( şi) schimba în rău înfăţişarea sau forma; a (se) urâţi, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. tranz. (În credinţele populare) A desfigura, a sluţi; spec. a deochea. 3. tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău …   Dicționar Român

  • Camfranglais — Le camfranglais est un argot camerounais à base de français, d anglais et de langues camerounaises. Il est compréhensible par un locuteur français, à l exception de certains termes empruntés à l anglais et aux langues régionales du Cameroun. Pour …   Wikipédia en Français

  • Frananglais — Camfranglais Le camfranglais est un argot camerounais à base de français, d anglais et de langues camerounaises. Il est compréhensible par un locuteur français, à l exception de certains termes empruntés à l anglais et aux langues régionales du… …   Wikipédia en Français

  • deochi — DEÓCHI (rar, 2) deochiuri, s.n. 1. Putere (magică) pe care superstiţioşii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora îşi fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această… …   Dicționar Român

  • iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… …   Dicționar Român

  • monstru — MÓNSTRU, monştri, s.m. 1. Fiinţă mitologică cu corpul format din părţi ale unor animale diferite sau din unele părţi de om şi altele de animal. 2. Fiinţă care se naşte cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic …   Dicționar Român

  • necaz — NECÁZ, necazuri, s.n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristeţe, amărăciune; suferinţă. ♢ expr. La necaz = în momente de supărare; într un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferinţă fizică sau morală; neajuns,… …   Dicționar Român

  • pocitanie — POCITÁNIE, pocitanii, s.f. Fiinţă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluţenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudăţenie. – Pocit + suf. anie. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98  Pocitanie ≠ mândreţe Trimis… …   Dicționar Român

  • pocitură — POCITÚRĂ, pocituri, s.f. 1. Faptul de a poci sau de a fi pocit; schimonosire, desfigurare, poceală. 2. Pocitanie. – Poci + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98  POCITÚRĂ s. 1. v. monstru. 2. hâdoşenie, monstru,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”