- poci
- POCÍ, pocesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A(-şi) schimba în rău înfăţişarea sau forma; a (se) urâţi, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. tranz. (În credinţele populare) A desfigura, a sluţi; spec. a deochea. 3. tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi. – Din potcă.Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX '98POCÍ vb. 1. v. desfigura. 2. v. stâlci. 3. v. maimuţări.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePOCÍ vb. v. deochea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pocésc, imperf. 3 sg. poceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. poceáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA POC//Í pociésc tranz. 1) A face să se pocească; a urâţi; a sluţi. 2) (persoane) A urâţi (mai ales la faţă) printr-o acţiune fizică brutală; a desfigura. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura încălcând corectitudinea; a stâlci; a schingiui. /Din potcă înv.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE POC//Í mă pociésc intranz. A deveni urât; a se urâţi; a se sluţi. /Din potcăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpocí, pocésc, vb. IV (reg.; despre teren) a împrejmui, a închide cu pocii (crengi înfipte în pământ); (despre viţa de vie) a arăci (a pune araci).Trimis de blaurb, 28.08.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.