- glorie
- GLÓRIE, glorii, s.f. Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obţinut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însuşiri excepţionale. ♦ Persoană de mare valoare. – Din lat., it. gloria.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GLÓRIE s. 1. grandoare, măreţie, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul de glorie al neamului.) 2. cinste, cinstire, elogiu, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Să aducem glorie eroilor patriei.) 3. v. fală. 4. v. celebritate. 5. (concr.) celebritate, (înv.) ilustraţiune. (A ajuns o glorie a medicinei.)Trimis de siveco, 29.11.2007. Sursa: Sinonimeglórie s. f. (sil. -ri-e), art. glória (sil. -ri-a), g.-d. art. glóriei; pl. glórii, art. glóriile (sil. -ri-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGLÓRI//E gloriei f. 1) Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calităţi deosebite; recunoaştere unanimă; faimă; renume; popularitate. 2) Faimă de care se bucură cineva datorită meritelor sale; slavă; strălucire; splendoare. 3) Persoană de mare valoare. [G.-D. gloriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. gloriaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXglórie s.f. 1. Strălucire, renume prin virtuţi excepţionale; onoare, slavă. 2. Om deosebit de valoros; celebritate. 3. Aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decoraţie), simbolizând sfinţenia. (< lat., it. gloria)Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: MDNGLÓRIE s.f. 1. Strălucire, renume obţinut prin virtuţi excepţionale; onoare, slavă. 2. Persoană deosebit de valoroasă. [pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. gloria, cf. it. gloria].Trimis de LauraGellner, 03.07.2006. Sursa: DNglórie (glórii), s.f. – Onoare, mărire, slavă. lat. gloria (sec. XIX). – Der. glorios, adj.; glorifica, vb.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.