impunãtór — adj. m., pl. impunãtóri; f. sg. şi pl. impunãtoáre … Romanian orthography
grandios — GRANDIÓS, OÁSĂ, grandioşi, oase, adj. Măreţ, impunător (prin proporţiile sale). [pr.: di os] – Din fr. grandiose, it. grandioso. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GRANDIÓS adj. 1. impozant, impunător, maiestos, măreţ, monumental,… … Dicționar Român
august — ÁUGUST1 s.m. invar. A opta lună a anului; gustar. – Din lat. augustus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AUGÚST2, Ă, auguşti, ste, adj. (Ca epitet dat monarhilor şi persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ fig.… … Dicționar Român
impozant — IMPOZÁNT, Ă, impozanţi, te, adj. Care impune respect sau admiraţie prin înfăţişare, ţinută, comportare; impunător, mândru. – Din fr. imposant. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Impozant ≠ neimpozant Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
impresionant — IMPRESIONÁNT, Ă, impresionanţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care produce o impresie puternică; emoţionant, tulburător; uluitor. ♦ Impunător, impozant. [pr.: si o ] – Din fr. impressionnant. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Impresionant … Dicționar Român
maiestuos — maiestuós adj. m. (sil. tu os), pl. maiestuóşi; f. sg. maiestuoásă, pl. maiestuoáse Trimis de siveco, 08.10.2006. Sursa: Dicţionar ortografic MAIESTU//ÓS maiestuosoásă (maiestuosóşi, maiestuosoáse) Care impune prin măreţie, prin grandoarea… … Dicționar Român
marţial — MARŢIÁL, Ă, marţiali, e, adj. 1. (livr.), Solemn şi grav; impunător. 2. Ostăşesc, militar; de război. ♢ Curte marţială = tribunal militar instituit în timp de război, de mobilizare sau în timpul unei stări excepţionale. Lege marţială = lege care… … Dicționar Român
măreţ — MĂRÉŢ, EÁŢĂ, măreţi, e, adj. 1. Care trezeşte admiraţie, care se impune prin calităţi deosebite, excepţionale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos. 2. (înv. şi reg.) Mândru, semeţ; îngâmfat, trufaş, orgolios. – Mări1 + suf. eţ. Trimis … Dicționar Român
olimpian — OLIMPIÁN, Ă, olimpieni, e, adj. 1. Care aparţine lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ fig. Maiestuos, măreţ, impunător. 2. (fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [pr.: pi an] – Din fr … Dicționar Român
superb — SUPÉRB, Ă, superbi, e, adj. 1. Plin de grandoare, măreţ, impunător; impresionant. 2. Foarte frumos, excepţional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reuşit. 3. (Rar) Mândru, semeţ; orgolios, îngâmfat, trufaş. – Din fr. superbe, lat. superbus.… … Dicționar Român
