- superb
- SUPÉRB, -Ă, superbi, -e, adj. 1. Plin de grandoare, măreţ, impunător; impresionant. 2. Foarte frumos, excepţional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reuşit. 3. (Rar) Mândru, semeţ; orgolios, îngâmfat, trufaş. – Din fr. superbe, lat. superbus.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SUPÉRB adj. v. mândru, orgolios, semeţ, trufaş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSUPÉRB adj., adv. 1. adj. v. grandios. 2. adj. v. minunat. 3. adv. minunat, splendid, (fig.) divin, dumnezeieşte, îngereşte. (Cântă superb.) 4. adj. v. perfect.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesupérb adj. m., pl. supérbi; f. sg. supérbă, pl. supérbeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUPÉRB superbă (superbi, superbe) şi adverbial 1) Care se impune prin măreţie; plin de măreţie şi lux; splendid; magnific. 2) Care este uimitor de frumos; splendid; celest; divin. 3) (despre situaţii, poziţii) Care se caracterizează prin proprietăţi excelente. 4) rar (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă aroganţă şi mândrie; plin de trufie şi dispreţ; semeţ; trufaş. /<fr. superbe, lat. superbusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUPÉRB, -Ă adj. 1. Splendid, măreţ, impunător; impresionant. 2. Neobişnuit de frumos. ♦ Foarte bun, foarte gustos. 3. (Rar) Mândru, trufaş. [cf. fr. superbe, lat. superbus].Trimis de LauraGellner, 22.05.2007. Sursa: DNSUPÉRB, -Ă adj. 1. splendid, măreţ, impunător; impresionant. 2. neobişnuit de frumos. ♢ foarte bun, foarte gustos. (< fr. superbe, lat. superbus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.