înţepătură — ÎNŢEPĂTÚRĂ, înţepături, s.f. 1. Înţepare; efectul produs de o înţepare; locul unde s a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înţepa + suf. ătură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa:… … Dicționar Român
puntură — PUNTÚRĂ s. v. împunsătură, înţepătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime puntúră, puntúri, s.f. 1. (înv.) împunsătură, înţepătură; urmă lăsată de o împunsătură. 2. (reg.) fel de a coase, de a broda, de a croşeta prin care se obţin… … Dicționar Român
bold — BOLD, bolduri, s.n. (reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuţit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băţ ascuţit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înţepătură (dată cu acest băţ). 3. (înv.) Imbold. 4. (reg.) Element de… … Dicționar Român
pont — PONT1, ponţi, s.m. (La unele jocuri de noroc) Pontator2. – Din fr. ponte. Trimis de oprocopiuc, 17.11.2008. Sursa: DEX 98 PONT2, ponturi, s.n. I. 1. (fam.) Aluzie răutăcioasă, ironie, împunsătură. ♢ expr. A vorbi în ponturi = a da să se… … Dicționar Român
punct — PUNCT, puncte, s.n. I. 1. Semn grafic mic şi rotund, asemănător cu o înţepătură de ac, folosit ca semn de punctuaţie, pentru a indica pauze între propoziţii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra… … Dicționar Român
tighel — TIGHÉL, tigheluri, s.n. Cusătură vizibilă, foarte măruntă şi regulată, făcută cu maşina sau cu mâna, în care fiecare împunsătură începe de la locul ultimei împunsături precedente. ♢ expr. (pop. şi fam.) A trage (cuiva) un tighel = a mustra, a… … Dicționar Român
şfichi — ŞFÍCHI, (I) interj., (II) şfichiuri, s.n. I. interj. Cuvânt care imită şuieratul biciului. II. s.n. 1. Capătul subţire şi neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ♢ expr … Dicționar Român
ştih — s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ŞTIH s.n. (text.) Împunsătură cu acul sau cu un alt instrument. [< germ. Stich]. Trimis de LauraGellner, 16.10.2005. Sursa: DN ştih, ştíhuri, s.n. ( … Dicționar Român
brâncă — BRẤNCĂ1 s.f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare şi apariţia unor pete violacee. 2. (pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în … Dicționar Român
ironie — IRONÍE, ironii, s.f. Vorbă, frază, expresie, afirmaţie care conţine o uşoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare. ♢ expr. Ironia sorţii = joc neaşteptat al… … Dicționar Român
