înţepãtúrã — s. f., g. d. art. înţepãtúrii; pl. înţepãtúri … Romanian orthography
împunsătură — ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, s.f. 1. (La cusături) Împungere cu acul; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuţit al altui obiect). ♦ Înţepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. fig. Înţepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf.… … Dicționar Român
pişcătură — PIŞCĂTÚRĂ, pişcături, s.f. 1. Faptul de a pişca, pişcare a pielii; ciupitură. 2. înţepătură, muşcătură de insectă. ♦ fig. Vorbă usturătoare; ironie. 3. Bucăţică sau cantitate mică ruptă din ceva; fărâmă. ♦ Urmă rămasă la locul din care s a scos… … Dicționar Român
tarantulă — TARANTÚLĂ, tarantule, s.f. Specie de păianjen mare (din ţările meridionale) a cărui înţepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [var.: tarantélă s.f.] – fr. tarentule. Trimis de pan111, 10.05.2004. Sursa: DLRM TARANTÚLĂ, tarantule, s.f.… … Dicționar Român
înţepător — ÎNŢEPĂTÓR, OÁRE, înţepători, oare, adj. 1. Care înţeapă (1); care produce o senzaţie dureroasă ca de înţepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzaţia de înţepătură, care pişcă. 2. fig. Sarcastic, ironic. – Înţepa + suf.… … Dicționar Român
ciupitură — CIUPITÚRĂ, ciupituri, s.f. 1. Pişcătură, înţepătură; (concr.) semn, urmă rămasă pe piele în urma unei pişcături; spec. fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă. 2. (Rar) Bucăţică ruptă sau ciupită din ceva. – Ciupi + suf. tură. Trimis… … Dicționar Român
columbacă — COLUMBÁCĂ adj. (În sintagma) Muscă columbacă (şi substantivat, f.) = insectă mică asemănătoare cu o musculiţă, a cărei înţepătură veninoasă poate provoca moartea vitelor sau chiar a copiilor (Simulium columbaczense). – Din scr. Kolumbaci (nume de … Dicționar Român
fulger — FÚLGER, fulgere, s.n. 1. Fenomen atmosferic care constă într o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor. ♢ Şedinţă (sau miting) fulger = şedinţă (sau miting) care se convoacă pe loc cu ocazia unui eveniment … Dicționar Român
furnică — FURNÍCĂ, furnici, s.f. (La pl.) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mică sau mijlocie, negre sau roşii, care trăiesc în colonii; (şi la sg.) insectă care face parte din acest grup. ♢ Harnic ca o furnică, se spune despre un om… … Dicționar Român
malarie — MALÁRIE, malarii, s.f. Boală infecţioasă provocată de hematozoarul palustru (transmis prin înţepătura ţânţarilor anofeli), caracterizată prin puternice accese de friguri; paludism, friguri (palustre). – Din it. malaria. cf. fr. malaria, germ. M a … Dicționar Român
