furnică

furnică
FURNÍCĂ, furnici, s.f. (La pl.) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mică sau mijlocie, negre sau roşii, care trăiesc în colonii; (şi la sg.) insectă care face parte din acest grup. ♢ Harnic ca o furnică, se spune despre un om foarte muncitor. ♢ Furnică albă = termită. [pl. şi: (rar) furnice] – lat. formica.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

furnícă s. f., g.-d. art. furnícii; pl. furníci
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FURNÍ//CĂ furnicăci f. Insectă de talie mică cu corpul alungit, subţiat la mijloc, care trăieşte în colonii în cuiburi subterane cu muşuroaie la suprafaţa solului. [G.-D. furnicii] /<lat. fornica
Trimis de siveco, 02.07.2005. Sursa: NODEX

furnícă (-ci), s.f. – Insectă din ordinul himenopterelor (Formica nigra). – Mr., megl. furnigă, istr. frunigę. lat. formῑca (Puşcariu 681; Candrea-Dens., 697; REW 3445; DAR), cf. it. formica, prov., cat., port. formiga, fr. fourmi, sp. hormiga (gal. formiga, astur. forniga, arag. furnica). Formele dialectale din sp. şi din fr. fourniga, fournigo par a demonstra că n, explicat de Candrea-Dens., prin influenţa labialei, este anterior rom. (cf. Meyer, alb. St., IV, 84). Der. furnica, vb. (a mişuna, a forfoti; a ustura, a înţepa), poate reprezenta direct. lat. formicāre (Puşcariu 630; Candrea-Dens., 701; REW 3446; DAR); furnicătură (var. furnicăreală), s.f. (usturime, înţepătură); furnicat, s.n. (usturime, înţepătură); furnicar, s.n. (muşuroi; mulţime care mişună), megl. furmigar, cf. calabr. furmicaru (Puşcariu 683; Candrea-Dens., 698 şi DAR îl consideră der. de la un lat. *formῑcārium; poate fi un der. intern. al rom.); înfurnica, vb. (înv., a mişuna); furnicar, s.m. (furnică, Formica rubra; mamifer care se hrăneşte cu furnici, Merops apiaster; pasăre, albinărel, Picus minor); furnicei (var. funicei), s.m. pl. (urticarie; cîrcel); furnicos, adj. (plin de furnici).
Trimis de blaurb, 02.10.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • furnica — FURNICÁ, pers. 3 furnícă, vb. I. 1. intranz. A umbla încoace şi încolo în număr mare, a se mişca în toate părţile ca furnicile; a mişuna, a forfoti. ♦ (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. de ) A fi plin de..., a fi ticsit de... 2.… …   Dicționar Român

  • Furnica Mare River — Geobox River name = Furnica Mare River native name = other name = other name1 = image size = image caption = country type = Countries state type = region type = district type = Counties city type = Villages country = Romania country1 = state =… …   Wikipedia

  • forfoti — FORFOTÍ, forfotesc, vb. IV. intranz. 1. A umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a roi, a mişuna, a forfăi. 2. A fierbe cu zgomot înăbuşit; a clocoti încet, potolit. – Formaţie onomatopeică. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • bâjbâi — BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceaţă etc.). ♦ tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ♢ loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formaţie onomatopeică. Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • fojgăi — FOJGĂÍ, fojgăiesc, vb. IV. intranz. (reg.; Despre vietăţi care se găsesc în mare număr pe un spaţiu mic şi se mişcă neîncetat) A foi2, a mişuna (cu zgomot). [var.: foşcăí vb. IV] – cf. f o ş ă i. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • furnicar — FURNICÁR1, furnicare, s.n. 1. Ridicătură mică de pământ care adăposteşte o colonie de furnici; muşuroi. ♦ Totalitatea furnicilor dintr un muşuroi. 2. fig. Mulţime (de oameni) care mişună. – lat. *formicarius. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • furnicare — FURNICÁRE, furnicări, s.f. Acţiunea de a furnica şi rezultatul ei. – v. furnica. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FURNICÁRE s. v. forfotă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  furnicáre s. f., g. d. art. furnicării; …   Dicționar Român

  • furnicătură — FURNICĂTÚRĂ, furnicături, s.f. Senzaţie neplăcută de înţepături şi de mâncărime de piele. – Furnica + suf. ătură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FURNICĂTÚRĂ s. (med.) parestezie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • mirmeco — Element prim de compunere savantă cu semnificaţia (referitor la) furnici , (de) furnică . [< fr. myrméco , it. mirmeco , cf. gr. myrmeks, myrmekos]. Trimis de LauraGellner, 10.06.2005. Sursa: DN  MIRMECO elem. furnică . (< fr. myrméco , cf …   Dicționar Român

  • mâş — mîş Radical care pare să exprime ideea de bîzîială, sau de mişuneală sau cea de pîlpîială. Creaţie expresivă, paralelă cu fîş, hîş. – Der. mîşăi, vb. (Olt., despre cîini, a adulmeca); mîşcîi, vb. (Munt., a se bălăbăni); mişui, vb. (a furnica, a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”