- mâş
- mîş- Radical care pare să exprime ideea de bîzîială, sau de mişuneală sau cea de pîlpîială. Creaţie expresivă, paralelă cu fîş, hîş. – Der. mîşăi, vb. (Olt., despre cîini, a adulmeca); mîşcîi, vb. (Munt., a se bălăbăni); mişui, vb. (a furnica, a pui); mişuna (var. mişina), vb. (a furnica, a fierbe), a cărui identitate cu cuvîntul anterior este evidentă (fără îndoială, Cihac, II, 198, îl explică prin sl. mĕsiti "a amesteca", cf. Tiktin; Drăganu, RF, II, 298, prin sl. myšĭ "şoarece"; şi Puşcariu 1098; Candrea-Dens., 1141; Candrea; Scriban; Spitzer, BL, IV, 48, prin lat. *messionāre "a recolta"); mişuială, s.f. (furnicare); mişină (var. mişună, Mod. de S. mişnă), s.f. (abundenţă; furnicare; grămadă, morman; provizii, rezerve; furnicar), cuvînt pe care Puşcariu 1098 îl deriva în mod echivoc dintr-un lat. *mistiōnem şi Candrea-Dens., 1140, din messiōnem; cf. REW 5620; mişun (var. mişunel), s.m. (hîrciog, Cricetus frumentarius); mişeniţă, s.f. (Mold., furnicare; furnicar). cf. muşuroi.Trimis de blaurb, 24.04.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.