forfoti

forfoti
FORFOTÍ, forfotesc, vb. IV. intranz. 1. A umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a roi, a mişuna, a forfăi. 2. A fierbe cu zgomot înăbuşit; a clocoti încet, potolit. – Formaţie onomatopeică.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FORFOTÍ vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a se frământa, a furnica, a mişui, a mişuna, a roi, a viermui, (pop.) a bâjbâi, (înv. şi reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vâşca, (prin Transilv.) a şovârca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fâţâi, a se vânzoli. (Lumea forfoti pe străzi.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

forfotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. forfotésc, imperf. 3 sg. forfoteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. forfoteáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A FORFOT//Í pers. 3 forfotiéşte intranz. 1) (despre fiinţe) A se mişca grăbit şi haotic fără întrerupere; a foi; a fojgăi; a furnica; a mişuna; a roi; a viermui; a foşni. 2) A fierbe încet, producând zgomote înăbuşite; a clocoti potolit. 3) (despre ape) A se agita cu zgomot. /Onomat.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • forfotă — FÓRFOTĂ s.f. Mişcare grăbită şi zgomotoasă de colo până colo; forfoteală, foială. ♢ expr. (Adverbial) A umbla forfota = a umbla grăbit (şi fără rost) de colo până colo; a forfoti. [var.: fórfot s.n.] – Din forfoti (derivat regresiv). Trimis de… …   Dicționar Român

  • mişuna — MIŞUNÁ, pers. 3 míşună, vb. I. intranz. (Despre fiinţe) A se mişca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui, a se foi2, a colcăi, a mişui. – cf. m i ş i n ă . Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98  MIŞUNÁ vb. v. forfoti …   Dicționar Român

  • foi — FOI1 s.m. v. foale. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre o colectivitate, o mulţime) A se mişca, a umbla încoace şi încolo; a mişuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A …   Dicționar Român

  • furnica — FURNICÁ, pers. 3 furnícă, vb. I. 1. intranz. A umbla încoace şi încolo în număr mare, a se mişca în toate părţile ca furnicile; a mişuna, a forfoti. ♦ (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. de ) A fi plin de..., a fi ticsit de... 2.… …   Dicționar Român

  • roi — ROI2, roiuri, s.n. 1. Grup compact de albine, ieşite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. de ) Mulţime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri. ♦ Grup compact de… …   Dicționar Român

  • viermui — VIERMUÍ, viermuiesc, vb. IV. intranz. A se mişca neîncetat şi în număr mare de colo până colo; a mişuna, a forfoti. – Vierme + suf. ui. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VIERMUÍ vb. v. forfoti. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • bâjbâi — BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceaţă etc.). ♦ tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ♢ loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formaţie onomatopeică. Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • colcăi — COLCĂÍ, pers. 3s cólcăie, vb. IV. intranz. 1. (Despre oameni şi animale) A umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo. 2. (reg.) A clocoti; a vui. – Formaţie… …   Dicționar Român

  • fojgăi — FOJGĂÍ, fojgăiesc, vb. IV. intranz. (reg.; Despre vietăţi care se găsesc în mare număr pe un spaţiu mic şi se mişcă neîncetat) A foi2, a mişuna (cu zgomot). [var.: foşcăí vb. IV] – cf. f o ş ă i. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • forfotitor — FORFOTITÓR, OÁRE, forfotitori, oare, adj. Care forfoteşte. – Forfoti + suf. tor. Trimis de cata, 14.01.2004. Sursa: DEX 98  forfotitór adj. m., pl. forfotitóri; f. sg. şi pl. forfotitoáre …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”