colcăi

colcăi
COLCĂÍ, pers. 3s cólcăie, vb. IV. intranz. 1. (Despre oameni şi animale) A umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo. 2. (reg.) A clocoti; a vui. – Formaţie onomatopeică.
Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX '98

COLCĂÍ vb. v. forfoti.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

COLCĂÍ vb. v. clocoti, fierbe.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

colcăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. cólcăie, imperf. 3 sg. colcăiá
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A COLCĂÍ pers. 3 cólcăie intranz. rar 1) (despre lichide) A fierbe cu clocote; a clocoti. 2) (despre fiinţe) A se mişca fără întrerupere, grăbit şi haotic (pe acelaşi loc); a foi; a mişuna; a forfoti; a foşgăi; a furnica; a roi; a viermui; a foşni. /Onomat.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

colcăí (-ăésc, -ít), vb. – 1. A fierbe, a bolborosi. – 2. A mişuna. – var. corcăi. Creaţie expresivă, cf. colcoti, clocoti, bg. klokam "a fierbe". – Der. colcăială, s.f. (faptul de a colcăi); colcăitor, adj. (zgomotos). cf. şi corcodel.
Trimis de blaurb, 16.05.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • colcãí — vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. cólcãie, imperf. 3 sg. colcãiá …   Romanian orthography

  • colcăială — COLCĂIÁLĂ s.f. Faptul de a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie. [pr.: că ia ] – Colcăi + suf. eală. Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  COLCĂIÁLĂ s. v. forfotă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  COLCĂIÁLĂ… …   Dicționar Român

  • corcodan — CORCODÁN s. v. curcan. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  corcodán, corcodáni, s.m. (reg.) 1. curcan. 2. plantă denumită şi fumărică sau iarbă de curcă. Trimis de blaurb, 24.04.2006. Sursa: DAR  corcodán ( ni), s.m. – 1. Păun. – 2.… …   Dicționar Român

  • bâjbâi — BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceaţă etc.). ♦ tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ♢ loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formaţie onomatopeică. Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • clocoti — CLOCOTÍ, clocotesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. ♦ (Despre ape, râuri, şuvoaie) A se agita puternic şi zgomotos. 2. fig. (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gândurile lor) A ajunge la un înalt grad de… …   Dicționar Român

  • coţăi — coţăí ( ắesc, ít), vb. – 1. A mişca din coadă. – 2. (refl.) Despre cîini, a se împerechea. – var. coţoi. Creaţie expresivă, a cărei intenţie primitivă este imitarea unei mişcări ritmice, cf. bîţîi, hîţîi, moţăî; caracterul său imitativ este… …   Dicționar Român

  • fojgăi — FOJGĂÍ, fojgăiesc, vb. IV. intranz. (reg.; Despre vietăţi care se găsesc în mare număr pe un spaţiu mic şi se mişcă neîncetat) A foi2, a mişuna (cu zgomot). [var.: foşcăí vb. IV] – cf. f o ş ă i. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • forfoti — FORFOTÍ, forfotesc, vb. IV. intranz. 1. A umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a roi, a mişuna, a forfăi. 2. A fierbe cu zgomot înăbuşit; a clocoti încet, potolit. – Formaţie onomatopeică. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • fâţâi — FÂŢÂÍ, fấţâi, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. (Despre animale, păsări) A mişca repede coada (într o parte şi în alta). 2. refl. A se mişca încoace şi încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâţ + suf. âi. Trimis de RACAI, 21.11.2003.… …   Dicționar Român

  • jimi — JIMÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mişui, mişuna, roi, viermui. Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Sinonime  jimí ( mésc, ít), vb. – A fierbe, a mişuna. Origine necunoscută. Ar putea fi în legătură cu sl. žęti a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”