clocoti

clocoti
CLOCOTÍ, clocotesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. ♦ (Despre ape, râuri, şuvoaie) A se agita puternic şi zgomotos. 2. fig. (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gândurile lor) A ajunge la un înalt grad de intensitate; a fi gata să se dezlănţuie. 3. fig. A răsuna cu putere; a vui. [var.: (înv.) colcotí vb. IV.] – Din sl. klokotati.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

CLOCOTÍ vb. 1. a fierbe, (rar) a colcăi, (pop.) a unda, (înv.) a undeza. (Apa clocoti pe plită.) 2. v. agita. 3. a se dezlănţui. (Marea clocoti.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CLOCOTÍ vb. v. aui, hăui, hăuli, hui, răsuna, vui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

clocotí vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. clocotésc, imperf. 3 sg. clocoteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. clocoteáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CLOCOT//Í clocotiésc intranz. 1) (despre lichide) A fierbe cu clocote. 2) (despre ape) A se agita puternic şi zgomotos. 3) (despre oameni) A fi stăpânit de emoţii puternice evidente. 4) (despre sentimente, gânduri etc.) A se manifesta foarte puternic; a fi gata să se dezlănţuie. 5) fig. (despre activităţi) A se afla în deplină desfăşurare; a fi în toi. 6) fig. (despre spaţii) A răsuna de sunete puternice şi prelungi; a vui. /<sl. klokotati
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

clocotí (clocotésc, clocotít), vb. – 1. A fierbe, a da în clocot. – 2. A fermenta. – 3. A răsuna, a vui. – var. colcoti. Mr. clucotire, megl. crucuţés. sl. klokotati "a fierbe" (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 290; Cihac, II, 63; Conev 70); cf. sb. klokotati, bg. klokotjă. – Der. clocot (var. Munt., colcot), s.n. (fierbere; efervescenţă; bulbuc produs la fierbere), deverbal de la cuvîntul anterior, sau direct din sl. klokotŭ, cf. mr. clocut, colcut; clocoteală, s.f. (fierbere); clocotitură, s.f. (fierbere); clocotiş, s.n. (clocot produs la fierbere); clocotitor, adj. (fierbinte, care clocoteşte). Aceleiaşi rădăcini sl. par a-i aparţine o serie de nume de plante, ca clocotici, s.m. (Staphylea pinnata; Rhinanthus alpinus), cf. sb. klokočika, pol. klokoczka "plantă" (Cihac, II, 63; Berneker 521; DAR); clococean, s.m. (varietate de măcriş); clococior, s.m. (varietate de lăptucă, Lactuca virosa); clocoţel, s.m. (plantă, Thalictrum aquilegifolium; clematită, Clematis integrifolia). Legătura semantică nu este clară. Numele plantelor se datorează probabil bulbucilor făcuţi de seva lor, cînd se rupe tulpina, sau poate formei fructelor lor. cf. colcotice, s.f. (Munt., erupţie).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • fierbe — FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. intranz. şi tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acţiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafaţă. ♢ intranz.… …   Dicționar Român

  • colcăi — COLCĂÍ, pers. 3s cólcăie, vb. IV. intranz. 1. (Despre oameni şi animale) A umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo. 2. (reg.) A clocoti; a vui. – Formaţie… …   Dicționar Român

  • unda — UNDÁ, undez, vb. I. 1. tranz. A face să se mişte ca nişte valuri. 2. intranz. (pop.) A fierbe, a clocoti. [var.: undí vb. IV] – lat. undate. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  UNDÁ …   Dicționar Român

  • cloc — interj. v. clonc. (onomatop., ca şi cronc, cf. tronc; coincide cu gr. κλώσσω, lat. glocire, fr. glousser, sp. clueca, bg. kločă, germ. klucken etc.; cf. cloşcă …   Dicționar Român

  • clocotire — CLOCOTÍRE, clocotiri, s.f. Acţiunea de a clocoti. – v. clocoti. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  CLOCOTÍRE s. v. clocot. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  clocotíre s. f., g. d. art. clocotírii; …   Dicționar Român

  • forfoti — FORFOTÍ, forfotesc, vb. IV. intranz. 1. A umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a roi, a mişuna, a forfăi. 2. A fierbe cu zgomot înăbuşit; a clocoti încet, potolit. – Formaţie onomatopeică. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • sălta — SĂLTÁ, salt, vb. I. I. 1. intranz. şi refl. (Despre fiinţe) A face un salt (sau salturi repetate); a sări. ♢ expr. (intranz.) A i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura mult. ♦ A se ridica (puţin) de la pământ, a se… …   Dicționar Român

  • agita — AGITÁ, agít, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca repede încoace şi încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ tranz. A amesteca două sau mai multe substanţe prin clătinarea lor (într un vas). 2. refl. (fam.) A se manifesta prin… …   Dicționar Român

  • clocotit — CLOCOTÍT, Ă, clocotiţi, te, adj. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care fierbe sau a fiert în clocote (1); p. ext. foarte cald, fierbinte. – v. clocoti. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  CLOCOTÍT adj. v. fierbinte. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • clocotitor — CLOCOTITÓR, OÁRE, clocotitori, oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocoteşte; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat şi zgomotos. 2. fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănţuie. 3. fig.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”