clocotire

clocotire
CLOCOTÍRE, clocotiri, s.f. Acţiunea de a clocoti. – v. clocoti.
Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX '98

CLOCOTÍRE s. v. clocot.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

clocotíre s. f., g.-d. art. clocotírii; pl. clocotíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • clocot — CLÓCOT, clocote, s.n. 1. Mişcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe. ♦ p. gener. Mişcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid. 2. fig. Zbucium, agitaţie (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială). [var.: (pop.) cólcot s.n.] –… …   Dicționar Român

  • colcăială — COLCĂIÁLĂ s.f. Faptul de a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie. [pr.: că ia ] – Colcăi + suf. eală. Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  COLCĂIÁLĂ s. v. forfotă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  COLCĂIÁLĂ… …   Dicționar Român

  • fiertură — FIERTÚRĂ, fierturi, s.f. 1. Mâncare preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. ură. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  FIERTÚRĂ s. v. clocot, clocotire, fierbere, fiert. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”