sălta

SĂLTÁ, salt, vb. I. I. 1. intranz. şi refl. (Despre fiinţe) A face un salt (sau salturi repetate); a sări. ♢ expr. (intranz.) A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura mult. ♦ A se ridica (puţin) de la pământ, a se înălţa în picioare pentru a se urca undeva. 2. intranz. (Despre lucruri) A se mişca (repetat) de jos în sus sub impulsul unei forţe din afară. ♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se învolbura; a clocoti. 3. (Despre fiinţe şi despre lucruri) A se mişca, a se deplasa în salturi. ♦ (Despre oameni) A merge sprinten. ♦ (Rar) A dansa. 4. intranz. A trece peste ceva printr-un salt. ♦ A sări, a ţâşni de undeva; a se ivi, a răsări (pe neaşteptate şi sărind). Izvoare saltă de sub piatră. ♦ A se ridica în înălţime, a se înălţa în văzduh. II. tranz. A mişca, a deplasa din loc ridicând (uşor) în sus. ♦ tranz., refl. şi intranz. fig. A(-şi) îmbunătăţi situaţia materială, socială. ♦ refl. fig. (Despre copii şi plante) A creşte în înălţime, a se înălţa. – lat. saltare.

Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98



SĂLTÁ vb. 1. v. ridica. 2. a înălţa, a ridica. (sălta din umeri.) 3. v. sări. 4. a sări. (sălta peste gard.) 5. a sări, (reg.) a zăleti. (sălta în înălţime.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SĂLTÁ vb. v. agita, clocoti, creşte, dansa, dezvolta, frământa, fremăta, înălţa, învolbura, juca, legăna, mări, mişca, tresălta, zbate, zbuciuma.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



săltá vb., ind. prez. 1 sg. salt, 3 sg. şi pl. sáltă; conj. prez. 3 sg. şi pl. sálte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SĂLTÁ salt 1. intranz. (despre fiinţe, lucruri) A se desprinde brusc din loc, deplasându-se într-o anumită direcţie (în sus, în jos, înainte, înapoi, în stânga, în dreapta); a sări. ♢ A-i sălta cuiva inima de bucurie a se bucura foarte mult. 2. tranz. 1) A mişca din loc, ridicând uşor în sus. 2) fig. A ajuta se iasă dintr-o încurcătură. /<lat. saltare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE SĂLTÁ mă salt intranz. (despre copii sau despre plante) A deveni mai înalt; a creşte în înălţime; a răsări. /<lat. saltare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



săltá (sált, săltát), vb. – 1. A ţopăi, a zburda. – 2. A tresări. – 3. A se înălţa, a se ridica. – 4. A sări, a veni în ajutor. – 5. (refl.) A scăpa de necaz. – 6. (refl.) A se mări, a creşte. lat. saltāre (Puşcariu 1503; REW 7551) cf. it. saltare, prov. sautar, fr. sauter, cat., sp., port. saltar. – Der. salt, s.n. (săritură, hop), deverbal, fără circulaţie populară (ALR, II, 45; Iordan, BF, VII, 391); săltăreţ, adj. (care saltă, sprinten; ritmat, vioi); săltător, adj. (săltăreţ); săltătură, s.f. (salt, hop).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER