agita

AGITÁ, agít, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca repede încoace şi încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ tranz. A amesteca două sau mai multe substanţe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. refl. (fam.) A se manifesta prin mişcări grăbite şi dezordonate, sub impulsul unor enervări. 3. tranz. şi refl. fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. tranz. fig. A ridica masele (la revoltă), a aţâţa, a răzvrăti. – Din fr. agiter, lat. agitare.

Trimis de ana_zecheru, 25.02.2005. Sursa: DEX '98



A (se) agita ≠ a (se) calma, (se) linişti, a (se) potoli

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



A se agita ≠ a (se) astâmpăra, a se domoli, a se potoli

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



AGITÁ vb. 1. a clocoti, a (se) frământa, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. şi reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se agita în matcă.) 2. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgudui, (reg.) a (se) clătări, (Mold. şi Bucov.) a (se) cobâlţâi. (agita lichidul din eprubetă.) 3. v. stârni. 4. v. flutura. 5. a se frământa, a se nelinişti, a se zbuciuma, a se zvârcoli, (Mold. şi Bucov.) a se cioşmoli. (Nu te mai agita atâta!) 6. v. forfoti. 7. v. instiga. 8. a se mişca. (Masele se agita.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



agitá vb., ind. prez. 1 sg. agít, 3 sg. şi pl. agítă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A AGITÁ¹ agít tranz. (persoane) 1) A convinge făcând agitaţie. 2) A convinge de justeţea unui lucru, atrăgând de partea sa. /<fr. agiter, lat. agitare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A AGITÁ² agít tranz. 1) A face să se agite. 2) (substanţe, lichide) A amesteca, clătinând vasul, pentru a dizolva. /<fr. agiter, lat. agitare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE AGITÁ mă agít intranz. 1) A se mişca neregulat într-o parte sau în alta; a se clătina. Frunzele se agită. 2) fam. (despre persoane) A se mişca grăbit încolo şi încoace; a nu-şi găsi locul; a se zvârcoli; a se frământa. 3) A fi cuprins de agitaţie; a se nelinişti; a se îngrijora; a se frământa. 4) (despre ape) A se mişca în valuri; a se tulbura; a se zbuciuma. /<fr. agiter, lat.agitare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AGITÁ vb. I. 1. tr. A clătina, a flutura. ♦ A aţâţa; a scormoni. ♦ A discuta, a produce vâlvă în public (cu privire la o anumită chestiune). 2. refl. (fam.) A fi neliniştit, a se frământa. ♦ A se zbuciuma, a fi în neastâmpăr. [P.i. agit. / < lat. agitare, cf. fr. agiter, it. agitare].

Trimis de LauraGellner, 23.02.2006. Sursa: DN



AGITÁ vb. I. tr. 1. a clătina, a flutura. 2. a aţâţa, a instiga la revoltă. ♢ a produce vâlvă în public. II. refl. (fam.) a se frământa. ♢ a se zbuciuma, a fi neliniştit. (< fr. /s'/agiter, lat. agitare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN