Dicționar Român. 2013.
forfotă — FÓRFOTĂ s.f. Mişcare grăbită şi zgomotoasă de colo până colo; forfoteală, foială. ♢ expr. (Adverbial) A umbla forfota = a umbla grăbit (şi fără rost) de colo până colo; a forfoti. [var.: fórfot s.n.] – Din forfoti (derivat regresiv). Trimis de… … Dicționar Român
vânzoleală — VÂNZOLEÁLĂ, vânzoleli, s.f. Faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitaţie, mişcare, vânzolit. – Vânzoli + suf. eală. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂNZOLEÁLĂ s. v. agitaţie, animaţie, colcăială, foială, foire, forfotă,… … Dicționar Român
farf — – Rădăcină expresivă, bazată pe consonanţa f r f (şi la formele fîrf , forf ), şi care pare a evoca ideea de a bolborosi, cf. fîlfîi. cf. Iordan, BF, II, 190. Der. fîrfăli, vb. refl. (Banat, a se lăuda, a se fuduli); fîrfală, s.m. (persoană… … Dicționar Român
foială — FOIÁLĂ, foieli, s.f. Faptul de a (se) foi2; mişcare de colo până colo; forfotă, foire; forfoteală. [pr.: fo ia lă] – Foi2 + suf. eală. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FOIÁLĂ s. v. forfotă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
fojgăială — FOJGĂIÁLĂ, fojgăieli, s.f. (reg.) Fojgăire. – Fojgăi + suf. eală. Trimis de zaraza joe, 03.01.2004. Sursa: DEX 98 FOJGĂIÁLĂ s. v. agitaţie, animaţie, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mişcare, mişuială,… … Dicționar Român
fâţâială — FÂŢÂIÁLĂ, fâţâieli, s.f. Faptul de a (se) fâţâi; umblet fără rost, agitat, dintr un loc într altul; fâţâit. [pr.: ţâ ia ] – Fâţâi + suf. eală. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FÂŢÂIÁLĂ s. v. agitaţie, animaţie, colcăială, foială,… … Dicționar Român
fâţâire — FÂŢÂÍRE s. v. agitaţie, animaţie, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, fră mântare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuială, viermuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
fâţâit — FÂŢÂÍT s.n. Fâţâială. – v. fâţâi. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FÂŢÂÍT s. v. agitaţie, animaţie, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, fră mântare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuială, viermuire.… … Dicționar Român
hara — HÁRA: hara para adv. În neorânduială. ♢ A face hara para a) a produce dezordine; b) a face un lucru de mântuială. /Onomat. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX hára interj. – Exprimă mîrîitul cîinelui, ca şi ideea de a sfîşia. Creaţie… … Dicționar Român
mişunare — MIŞUNÁRE, mişunări, s.f. (Rar) Faptul de a mişuna; aglomeraţie, mişcare, forfoteală, mişuială, mişuneală, – v. mişuna. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MIŞUNÁRE s. v. forfotă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
