roi

ROI², roiuri, s.n. 1. Grup compact de albine, ieşite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. "de") Mulţime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri. ♦ Grup compact de oameni în mişcare. ♦ Mulţime de lucruri de acelaşi fel (văzute în mişcare). 3. Grup de corpuri cereşti, relativ concentrate în spaţiu, având caracteristici care sugerează o provenienţă comună. – Din sl. roj.

Trimis de RACAI, 04.09.2008. Sursa: DEX '98



ROI¹, roi, s.m. Roit, roire. Epoca roilor. – Din roi³.

Trimis de LauraGellner, 04.09.2008. Sursa: DEX '98



ROͳ, roiesc, vb. IV. intranz. (Despre albine; la pers. 3) A ieşi din stup zburând în roiuri² (1) spre a-şi căuta un nou locaş şi a da naştere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din acelaşi loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mişuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.

Trimis de LauraGellner, 04.09.2008. Sursa: DEX '98



IARBA-RÓILOR s. v. melisă, roiniţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ROI s. v. matcă.

Trimis de siveco, 04.09.2008. Sursa: Sinonime



ROÍ vb. v. forfoti.

Trimis de siveco, 04.09.2008. Sursa: Sinonime



roi (roire) s. m., pl. roi, art. roii

Trimis de siveco, 04.09.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



roi (grup) s. n., pl. róiuri

Trimis de siveco, 04.09.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



roí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. roiésc, imperf. 3 sg. roiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. roiáscă

Trimis de siveco, 04.09.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



A RO//Í roiiésc intranz. 1) (despre albine) A părăsi stupul, devenind roi. 2) (despre insecte, păsări) A zbura în număr mare (ca un roi). 3) fig. (despre mulţimi de fiinţe) A se mişca fără întrerupere, grăbit şi haotic; a foi; a furnica; a forfoti; a mişuna; a fojgăi; a foşni. /<bulg. roja, sb. rojiti

Trimis de siveco, 04.09.2008. Sursa: NODEX



ROI róiuri n. 1) Grup de albine pornite, împreună cu matca lor, în căutarea unui adăpost. 2) fig. Grup de fiinţe sau de obiecte în mişcare. ♢ roi meteoric ansamblu de meteori ale căror traiectorii luminoase pe bolta cerească pornesc din acelaşi punct. ♢ Roiuri de stele concentrări de stele având aceeaşi provenienţă şi proprietăţi similare. /<sl. roj

Trimis de siveco, 04.09.2008. Sursa: NODEX



roi s.m. (reg.) pui de căprioară.

Trimis de blaurb, 04.09.2008. Sursa: DAR



rói (-iuri), s.n. – Grup, familie de albine. – Megl. (roiac). sl. roi (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318; Conev 74), cf. bg., sb., slov. roj. – Der. roi, vb. (a pleca în roi; a mişuna; a furnica; a dispărea, a zbura), mr. (a)ruescu, (a)ruire, megl. ruiés, ruiri, cf. bg. rojă; roinic, adj. (mobil, care se mişcă de colo colo, care roieşte); roiniţă, s.f. (stup mic în care se prinde roiul; melisă, Melissa officinalis), pe care Conev 46 îl trimite inutil la un bg. *roinica; roişte, s.f. (roire; melisă); roit, s.n. (roire).

Trimis de blaurb, 19.12.2008. Sursa: DER